Apr

17

2011

AFI Cotroceni: insuportabila urâţenie a locurilor de duzină

Oraşul meu  Publicat de / 2 comentarii

Nu am mai fost într-un mall bucureştean de foarte multă vreme, cam de când s-a început construcţia la faimosul AFI pe lângă şantierul căruia trecem pe vremea aia, în drum spre serviciu. Aşa că nu prea eram la curent cu standardele în domeniul ăsta, îmi imaginam că ele cresc de la o zi la alta, sau măcar de la un an la altul. Ei, şi ieri am ajuns tocmai la AFI pentru prima dată în viaţa mea.

O să fac un mic ocol ca să ajung la dezolarea principală a zilei de ieri şi o să vă spun că ne-am dus (a fost excursie de grup cu oraşul.ro) la mall pe un drum lăturalnic, mai precis am luat-o pe lângă o cale ferată lângă care nişte ţigani şi-au tras nişte cocioabe înspăimântătoare din care ne-au înjurat cu mult foc.

Am văzut ceva locuri dezolante în capitală, dar strada aia e cireaşa de pe tortul mizeriei bucureştene şi e fix lângă gara Cotroceni, probabil dezafectată, care gară, atunci când auzisem prima dată de ea, mi-o imaginam înconjurată de flori şi linişte undeva lângă palatul Cotroceni. Nu, gara e acolo, lângă depozite şi cocioabe şi fabrici moarte. Cam ăsta este decorul sublim care înconjoară mall-ul AFI. Am intrat deci înăuntru cu ceva speranţe că măcar acolo o să uit unde sunt.

Cu o zi înainte se dăduse sfoară în ţară că se organizează BookLand, aşa că mă aşteptam la o atmosferă de Cărtureşti, caldă, parfumată, cu cărţi şi lucruri frumoase – am găsit în schimb nişte rafturi oribile pe care se înşiraseră biblii, hărţi şi cărţi, toate astea între câteva magazine de ciorapi şi gablonzuri ieftine. Nu-i nimic, mergem mai departe, aşa o fi la prima ediţie (şi probabil ultima).

Aula de sub dom şi extraordinarul patinoar acoperit. Nu o să mă leg acum despre cât de inspirată e ideea de a amenaja un patinoar în acel spaţiu, dar, pentru numele lui Dumnezeu, ce-i cu decorul acela hidos de pe perete, imitaţia de peşteră à la Flintstones, cu pârâiaşe şi restaurante, ce-i cu stâncile acelea din rigips care se târăsc până la marginea cupolei şi de ce, de ce, din moment ce spaţiul era oricum deja aglomerat cu tot felul de prostii şi lucruri urâte, de ce s-au mai adăugat nişte bazine pe care pluteau nişte raţe imense din plastic, o chestie rotundă şi goală în care cineva uitase patru manechine prăfuite, plus un loc de joacă pentru copii, plus restaurantele şi podeţele de lemn?

Nu scrie nicăieri că mall-ul trebuie să fie un monument al prostului gust. Of. Singurii profesionişti de pe acolo păreau a fi tot cei de la H&M – mult alb, lucruşoare de vară, eşarfe colorate – m-am plimbat un pic prin magazin şi mi-am mai revenit după episodul cu peşterile de pe perete şi Bookland-ul meschin cu biblii negre şi nici măcar o carte frumoasă pe care să iei acasă.