01
2010București: pe străzi lăturalnice
La doi paşi de şoseaua aglomerată şi zgomotoasă a supravieţuit vechiul cartier, cu străduţe liniştite, provinciale, cu case mai vechi sau mai noi, abandonate sau îngrijite, ţipătoare, nepăsătoare sau năpădite de buruieni; pe stradă se simte mirosul lemnului vechi al gardurilor, două bătrâne şed în faţa casei, doar ca să privească strada, iar o fetiţă se plimbă cu bicicleta şi claxonează insistent.
Pe aici nu au trecut buldozerele şi nici nu s-au construit blocuri, e multă tihnă, iar plantele cresc, cresc, ca într-o seră. O căsuţă părăsită stă într-o rână, îngropată în tufe mari, verzi, vii, acoperişul stă să alunece, dar copacului de lângă el pare să-i meargă bine. Natura învinge şi totul are rostul lui: şi ce dacă după masă a plouat torenţial?
Două ore mai târziu era din nou cald şi se uscase până şi cerul. Îmi plac cotloanele şi străzile neumblate şi pentru că azi m-am abătut de la drumul meu obişnuit, am ajuns mai repede acasă. Căci pentru mine a început weekend-ul. Şi a început şi vara… tropicală…
