Jan

21

2010

Cine este Doamna Ghica?

Oraşul meu  Publicat de / 1 comentarii

Am intrat în biserica Teiul Doamnei Ghika atrasă de forma sa neobişnuită (biserica este rotundă) şi de mormintele şi statuile din curte. Cu siguranţă nu mă aşteptam ca cineva să îmi vorbească despre sufletul meu şi despre ochi – oglinzi ale sufletului imposibil de tăinuit. În biserică se află însemnele înscăunării domnitorului Ghika, iar în jurul bisericii mormintele membrilor familiei Ghika.

Pe malul lacului Plumbuita se află fosta proprietate a familiei Ghika: palatul Ghika, acum proprietate privată inaccesibilă publicului larg, exceptând evenimentele organizate pe domeniul său (se pare că ocazional este restaurant sau cinematograf în aer liber), biserica Teiul Doamnei Ghika, iniţial paraclisul familiei, singura biserica rotunda din Bucureşti şi una din puţinele de acest fel din ţară. Biserica poartă numărul 33 pe lista monumentelor de cultură de pe teritoriul ţării. Lângă proprietate există şi un tunel de refugiu, lung de un kilometru, care face legătura între palat şi mănăstirea Plumbuita.

Este Elena Ghica, cunoscută şi ca Dora d’Istria, pseudonimul său literar. Elena Ghica a fost un copil minune – ea învăţase până la vârsta de 10 ani nouă limbi străine, iar la doar 14 ani tradusese, în limba germană, Iliada lui Homer. Căsătorită pentru o scurtă perioadă cu un prinţ rus, a părăsit Rusia după ce ţarul i-a aplicat o corecţie corporală pentru că a îndrăznit să îşi exprime opiniile politice: a invitat-o la palat, a închis-o într-o cameră şi a pus să fie biciuită cu knutul (un bici cu fire şi noduri).

După mai multe peregrinări prin Europa s-a stabilit la Florenţa, unde a şi murit. Averea a lăsat-o Primăriei din Bucureşti pentru administrarea spitalului Pantelimon, ctitoria familiei sale. Elena Ghica a fost prima femeie care a escaladat vârful Moench din Alpii elveţieni (4108 m alt.) unde a înfipt tricolorul pe care era brodat numele României.