Dec

19

2011

Comorile din jurul Parcului Ioanid

Oraşul meu  Publicat de / 20 comentarii

Ştiaţi că la intrarea unei case de pe Dumbrava Roşie creşte bambus – înalt şi verde la mijlocul lui decembrie? Sau că plăcuţa bilingvă care marchează Piaţa Spaniei este un azulejos specific Peninsulei Iberice şi în perimetrul Strada Polonă – Bulevardul Dacia – Piaţa Spaniei – Strada Dumbrava Roşie se găsesc cele mai frumoase case din tot Bucureştiul, majoritatea monumente istorice? Sunt vechi conace boiereşti în stilul Art Déco, brâncovenesc sau eclectic care înconjoară şi ascund unul dintre cele mai tihnite parcuri ale oraşului: Parcul Ioanid, rebotezat acum câţiva ani Parcul Ion Voicu.


Multă vreme am trecut pe lângă sus-numitul parc fără să bănuiesc măcar existenţa lui. A trebuit să cumpăr o hartă, în primul meu an petrecut în Bucureşti, ca să descopăr, spre uimirea mea, că treceam în fiecare zi pe lângă el, pe Bulevardul Dacia. E totuşi de înţeles neatenţia mea, căci sunt doar trei intrări în micuţul parc: o alee dinspre Dacia, o alta dinspre piaţa de lângă Grădina Icoanei, ultima fiind o străduţă în capătul căreia se află, înspre parc, Casa Ion Voicu, de la care parcul şi-a împrumutat noul nume.

Mie însă îmi plăcea mai mult numele de Ioanid, ca legătură cu nişte timpuri şi istorii mai vechi. Acolo unde este astăzi parcul în trecut au fost Gropile lui Aristide, din mahalaua Madritului. Gropile erau scufundăturile haznalelor care după introducerea canalizării şi-au pierdut rostul şi au fost adâncite de către localnicii care scoteau de acolo nisip şi pietriş pentru construcţia caselor; năpădite de buruieni, gropile au devenit loc de joacă pentru copiii mahalalei şi maidane pe care se aruncau gunoaiele. Apoi a fost o dumbravă mai mare care a fost despărţită prin tăierea străzii Polonă, partea de dincolo de stradă fiind cumpărată de librarul Ioanid care a plantat-o cu pomi roditori: voilà Parcul Ioanid!

Faţă de anii trecuţi când treceam pe străzile acestea mai des, acum pe casele care sunt monumente istorice s-au montat plăcuţe care povestesc un pic din istoria casei şi stilul în care a fost construită. Multe dintre clădiri sunt sedii de ambasade / reşedinţe ale ambasadorilor sau case particulare, mai bine sau mai prost îngrijite, după posibilităţi. E o plăcere să te plimbi pe aceste străzi – a-ţi redescoperi oraşul poate fi la fel de captivant ca a descoperi un oraş necunoscut, într-o călătorie mult visată. În loc să mergeţi pe stradă cu ochii în pământ, rumegând nefericiţi aceleaşi gânduri care întunecă sufletul, încercaţi şi varianta cealaltă, de a privi totul cu ochi proaspeţi şi curioşi. Veţi fi categoric mai câştigaţi.


Cum se ajunge acolo: 1. Din Piaţa Romană se merge pe bd. Dacia şi, după intersecţia bd. Dacia cu strada Polonă, se face dreapta pe prima alee care trece printre case; 2. Din piaţa din faţa Grădinii Icoanei – Piaţa Gheorghe Cantacuzino – se intră pe aleea dintre clădirile ambasadelor (între strada Polonă şi strada Dumbrava Roşie); 3. Din strada Aurel Vlaicu care leagă bd. Dacia de strada Dumbrava Roşie, pe intrarea pe care se află Casa Ion Voicu.