Fabrica de chibrituri

Numele de „fabrica de chibrituri” mă duce cu gândul la Castelul pălărierului, la ceva rupt dintr-o poveste, un teren de joacă pentru oameni cu o imaginaţie fantastică. Mi se pare o ghiduşie să faci o fabrică pentru chibrituri, acele beţe mici cu moţ colorat care stau înghesuite cu zecile într-o cutiuţă şi scapără frecate fiind de-o bucată de carton.



Fabrica de chibrituri se găseşte tot în zona Filaret şi imediat ce intri în curte te apucă pofta de joacă: mici hale albe împrăştiate peste tot, un turn, portiţe de metal, ferestre şi reflexii în toată curtea, nişte maşini vechi şi fotogenice, alte scăriţe şi uşiţe, îţi vine pur şi simplu să ţopăi printre toate astea şi să te joci de-a v-aţi ascunselea.

În loc de chibrituri acum se fabrică termopane, în loc de beţe colorate găseşti ferestre albăstrii, în loc de cutiuţe sunt rame care se rotesc singure pe mecanisme complicate care…ei bine, habar n-am ce fac ele. Doar muncitorii sunt tot muncitori, cu afişe cu fete frumoase şi dezbrăcate pe pereţi, ca un altar dedicat femeii în acel spaţiu exclusiv masculin.

Am trecut în fugă prin hale, un muncitor s-a oferit să taie nu ştiu ce ca să scoată scântei (la propriu) pentru o fotografă interesată de procesul de producţie, am mai căscat gura neînţelegând nimic din ce făceau oamenii ăia (şi fabricarea termopanelor are dichisul ei), gândindu-mă că poate deranjăm, cu fâţâitul nostru de colo-colo.

Un câine cât un viţel a captat apoi atenţia tuturor, în fundul curţii două maşini învelite în prelate aşteptau să fie redescoperite şi, peste tot, colţuri amenajate cu grijă îţi atrăgeau atenţia – nu ştiu dacă omul sfinţeşte locul, dar sigur şi-l personalizează după gustul şi sufletul lui.

Credeaţi că asta e tot? Am lăsat ce e mai bun la sfârşit: Muzeul Chibritelor! Cum intri pe poartă, în prima căsuţă de pe stânga găseşti într-un hol 3 panouri cu cutii cu chibrituri – româneşti şi internaţionale, adevărate hituri ale vremii, de diferite mărimi şi cu diverse desene, o minunăţie! Totul asezonat cu un miros puternic de urină, dar ce mai contează mirosul, în lumina bliţului şi în înghesuiala creată în muzeu? Intrarea este liberă, apropo, şi dacă vă rătăciţi pe acolo şi vă este ruşine să spuneţi că aţi venit la Muzeul Chibritelor, puteţi zice că vă interesează nişte termopane şic, nou-nouţe. E mai plauzibil.

„Construcţia Fabricii de Chibrituri începe la 1878 pe un teren liber aflat pe platoul Filaretului şi accesibil din Şoseaua din Nou (actuala stradă Fabrica de Chibrituri), pe fondul unei politici care, urmând independenţa Politică câştigată la 1877, viza crearea unei industrii naţionale moderne. Până la acest moment chibriturile erau importate, pentru cca. 2 milioane de lei anual, din Imperiul Austro-Ungar. [...]

Deşi construcţia nu era finalizată, inaugurarea se face la 25 februarie 1879 în prezenţa domnitorului Carol I sub denumirea Fabrica de Chibrituri Filaret. Construcţia fabricii este finalizată în 1899, inclusiv legătura prin cale ferată cu Gara Filaret. Dotată cu 30 de maşini aduse din Belgia, fabrica reuşea să producă zilnic 300.000 de beţe de chibrit. [...]

În 1948 naţionalizarea se face cu ceva mai multă dificultate din cauza problemelor determinate de cesiunea care expira în 1959. Fabrica a continuat să fie extinsă şi să funcţioneze în anii postbelici şi apoi, după 1990, ca S.C. Chibro S.A. În anul 2000 producţia a fost întreruptă. [...]

Ansamblul păstrează, în stare de conservare precară, cea mai mare parte a construcţiilor existente pe amplasament în perioada interbelică – hala principală, turnul de apă, două hale paralele în zona centrală, un corp administrativ, mai multe ateliere spre fundul de lot, precum şi o serie de construcţii din anii postbelici. [...]

Calităţile amplasamentului împreună cu valoarea culturală ridicată a clădirilor concură în a face din Fabrica de Chibrituri unul dintre cele mai interesante situri industriale cu potenţial de conversie din Bucureşti.” (Patrimoniul industrial ca resursă, Asociaţia Zeppelin)



Cum se ajunge acolo: Str. Fabrica de chibrituri nr. 24-26, Bucureşti.