11
2010În jurul lacului în 80 de minute – I.O.R.
O zi frumoasă în parc, cu soare primăvăratic, oameni care hrănesc raţele din lac şi copii mici care se împleticesc printre picioarele tale, o atmosferă care mi-a adus aminte de parcurile englezeşti. O doamnă ce plimbă un căţel îmi atrage atenţia că sunt 3 veveriţe într-un pâlc de brazi, poate vreau să le “filmez”, chiar zăresc vreo două, dar sunt prea departe ca să prind o imagine decentă.
Un nene se plimbă cu barca, altul pescuieşte de pe mal, în timp ce copiii se dau cu rolele, cad şi apoi râd fericiţi. Una peste alta mă simt minunat: oameni petrecând câteva ore plăcute şi bucurându-se de o zi frumoasă, aşa ar trebui să arate normalitatea.
La întoarcere iau autobuzul care, se pare, întârziase nepermis de mult căci încep să se audă ţipete, nervi, blesteme şi înjurături, şoferul îşi pierde brusc răbdarea şi începe să urle ceva despre un accident şi GPS. În timpul ăsta muzica curge calmă, oamenii se înghiontesc ca să urce în autobuz. Doamna cam agramată care făcuse scandal mai devreme se scuză că suntem toţi cam nervoşi zilele astea.
Chiar aşa? Eu nu.
CristinaC
Anca posele sunt frumoase. Si la fel e sufletul tau!
VertAnge
Foarte frumoase fotografiile…asa cum ne-ai obisnuit. Din pacate traim intr-o lume in care realitatea “nervoasa” se ciocneste destul de frecvent si uneori violent cu realitatea noastra sufleteasca.
Anca
Eu credeam ca de sarbatori lumea e mai bine dispusa, dar chestia asta nu prea se aplica pe la noi. Pacat. Mi-e dor de un targ ca lumea de Craciun, asa cum probabil e la Viena…