16
2011La Bellu, birjar, la bulivar!
Nu am fost la Noaptea Muzeelor. Nici sâmbăta trecută, nici niciodată. Nu mai suport să fie întuneric, frig, vânt sau ploaie, am senzaţia că fără lumină o să mă sting şi eu ca lumânările alea de unică folosinţă care ţin doar 1-2 pâlpâiri de flacără. Aşa că duminică pe la prânz m-am dus la cimitir, fireşte, mai precis la Bellu, ca tot pensionarul obosit după o săptămână de muncă.
Am căutat printre morminte cele mai tandre chipuri de îngeri şi le-am găsit la locul lor dintotdeauna, îmbăiate în soare. Am avut grijă să nu calc în mormintele deschise (da, erau şi din astea, cavouri goale abandonate, cu scări sparte, fier ruginit şi litere şterse) şi era cât pe ce să cobor într-un cavou cu scări abrupte şi uşa deschisă, până când am auzit vocea proprietarilor din adâncuri. Creepy & funny.
Şi totuşi, poate nu-i chiar aşa rău să fii mort dacă mormântul ţi-e păzit de un înger de piatră şi-o grămadă de stânjenei înfloriţi.
Liliana
E voie sa fotografiezi in Bellu? Asta era si destinatia mea pt tura urmatoare de Bucuresti!
Gabriela Cimpoca
Grozavi sunt unii ingeri pazitori! Iar ideea de a-i fotografia in alb-negru (normal, e un loc al reculegerii, nu spatiu de picnic) pune totul si mai mult in valoare.
Anca
Liliana, habar n-am. Eu m-am dus stiind ca nu e voie si am facut tot timpul poze pe furis. Dar cand am iesit am zarit un nene cu aparatul atarnand de gat si trecand calm pe langa paznici. La intrare era o expozitie foto si niciun semn ca fotografiatul e interzis. Data viitoare o sa fac poze pe față si o sa aflu daca este sau nu voie
Gabriela, fotografiile originale erau inecate in mult verde – de cand ploua aproape zilnic in Bucuresti avem o vegetatie ca-n Irlanda
Trebuia sa fac ceva, sa scap de toata culoarea aia.