Jan

13

2012

Observatorul Astronomic

Oraşul meu  Publicat de / 2 comentarii

Există două locuri în Bucureşti din care poţi privi stelele. Unul este deschis publicului – observatorul din bulevardul Lascăr Catargiu. Altul e deschis doar cercetătorilor – cel din Filaret, lângă Parcul Carol. Spre sfârşitul anului trecut l-am vizitat pe cel de-al doilea şi am rămas fermecată.


Dacă ajungi la observator toamna când se colorează frunzele şi te plimbi pe aleile ce leagă clădirea observatorului de Casa Bosianu te poţi crede cu uşurinţă pe domeniul tihnit al unui conac. Liniştea şi vegetaţia bogată te fac să crezi că eşti departe de oraş, când tu de fapt eşti chiar în mijlocul lui.

În secolul 19 însă, când a fost construită Casa Bosianu, terenul se afla în afara Bucureştiului, pe dealul Filaret. Juristul şi omul politic Constantin Bosianu îşi construieşte între 1853 – 1859 casa care îi poartă numele, o clădire elegantă cu un aer romantic neogotic. La moartea sa imobilul trece în proprietatea statului şi ajunge să găzduiască Serviciul Meteorologic al României. Deabia în 1908 se înfiinţează Observatorul Astronomic şi Meteorologic şi se construieşte clădirea principală, executându-se de către Gautier, constructor de instrumente de precizie la Paris, partea mecanică a ”marelui ecuatorial” şi cupola cu diametrul de 11 m.

Instrumentele optice construite atunci sunt şi acum păstrate cu grijă într-o sală-muzeu, unele fiind printre cele mai valoroase din lume, cum este Cercul meridian, un instrument masiv şi complex care măsoară şi înregistrează poziţia stelelor.

Casa Bosianu, cu alura sa de mic palat romantic, e folosită în continuare. S-au păstrat uşile de lemn decorate discret cu vitralii cu tricolorul românesc, o bibliotecă mică şi cochetă şi mobilierul de pe vremea când clădirea a găzduit, pentru puţin timp, Guvernul ţării.

În clipa de faţă observatorul nu mai este folosit decât foarte rar. Poluarea luminoasă, localizarea în mijlocul oraşului şi alte piedici fac imposibilă observarea stelelor din bătrânul observator. Specialiştii noştri cumpără timp la observatoarele din alte ţări, cum este cel din Chile unde condiţiile sunt perfecte: multe zile senine, aer uscat, altitudine mare.

Construirea unui alt observator în România se pare că nu este fezabilă. În afară de costurile foarte mari mai sunt şi alte aspecte care ridică probleme, de exemplu umiditatea excesivă pentru nişte instrumente atât de delicate.

Nu, nu am văzut nicio stea la Observatorul Astronomic. El însuşi este o mică stea apusă, o bijuterie veche rătăcită printre copacii din Parcul Carol. Într-o zi, poate, va face parte din Parcul Naţional al Ştiinţei şi Tehnicii care se doreşte a se construi în parc şi atunci va străluci din nou.


Cum se ajunge acolo: Observatorul Astronomic se găseşte pe Str. Cuţitul de Argint nr. 5, lângă Parcul Carol, Bucureşti.