06
2011Our Big Day Out
Greu de ales dintre fotografiile de duminică de la evenimentul Big Day Out organizat de agenţia de publicitate Sister; eu n-am stat decât la 1/2 Big Day Out, adică vizitarea a 3 centre de plasament, unul din Tâncăbeşti, două din Bucureşti pentru că, după cele trei, m-am trezit de-a binele epuizată: de la râsete, ţopăială, bucurie, de la căldură (din aia termometrică, dar şi din cea sufletească), de la alergătura dintr-o parte în alta, de la ridicarea plaselor cu cadouri într-un lung şir indian (ah, ce febră musculară am azi 
.
Zău că nu înţeleg cum reuşesc alţii să fie aşa plini de energie şi inepuizabili în jocuri, să ridice câte doi plozi din ăia mici prin aer, să le vopsească feţele de mini-Spidermeni, să le facă vată de zahăr şi după aia să o ia iar de la capăt. Că eu, după numai 3 vizite, am capitulat, m-am dus acasă şi am dormit buştean câteva ore, ca niciodată.
Dar mi-a părut bine că am fost, că la Tâncăbeşti, după atmosfera un pic înăbuşitoare din camera de sus, după primul şoc cu toţii copiii (mai degrabă tinerii) ăia care te luau de mână, te mângâiau pe păr şi îţi pozau cum credeau ei mai bine, am ieşit la aer, în curte, şi fiecare a explorat cufărul cu cadouri: unii s-au îmbrăcat frumos ca de bal, alţii au dat iama în pufuleţi, alţii au fost luaţi în braţe.
Şi m-am lămurit că, chiar dacă mintea nu le merge ca un ceas elveţian, sufletul le este întreg, spre deosebire de mulţi dintre noi…
Tâncăbeşti, copiii cu dizabilităţi:
În apropiere de aeroportul Băneasa se găseşte Căminul Sf. Nicolae unde, din curte, zăreşti din când în când un monstru mare de metal aterizând huruind la o aruncătură de băţ de tine. Copiii sunt micuţi şi jucăuşi, iar senzaţia zilei a fost o paraşuta imensă, colorată, sub care s-au îngrămădit chiuind:
Căminul Sf. Iosif şi Sf. Gavril, pe Kiseleff, cu o clădire ca un castel, cu turnuleţ şi leagăne şi mulţi dinozauri prin iarba verde de afară:
