Palatul Parlamentului – un milion de metri cubi de marmură

Locuiesc de câţiva ani în capitală, fără să fi vizitat vreodată Casa Poporului. Dacă Bucureştiul ar fi fost un oraş străin, probabil că această clădire s-ar fi găsit pe lista obiectivelor turistice, măcar din curiozitate, dacă nu din admiraţie pentru stilul grandoman.

Vineri, interesându-mă de condiţiile în care se poate vizita Palatul Parlamentului, am aflat că între 13 şi 14 februarie sunt zilele porţilor deschise. Aşa că sâmbătă am petrecut 2 ore plimbându-mă prin săli greoaie, pe culoare reci, pe sub candelabre grele şi strălucitoare.

Este o clădire pe care – după ce ţi-a trecut uimirea în faţa covorului atâtdeimensîncâtafostţesutînăuntru, în faţa sălii de bal uriaşe, a tavanelor cu lumină naturală sau artificială şi a candelabrelor de Mediaş – o găseşti întrucâtva anostă şi obositoare. Cam ca defuncţii noştri dictatori care au imaginat-o.