Nov

05

2011

Cheltuieli de rusii şi ţări baltice

Cheltuieli de călătorie  Publicat de / 17 comentarii

Pentru că am plecat spre Rusia şi ţările baltice cu un buget foarte strict, am fost nevoită să ţin evidenţa fiecărui ban cheltuit sau care urma să fie cheltuit – am şi acum carnetul cu însemnări, biletele de tren, metrou sau de la Hermitage, hărţile mâzgălite şi vederile cumpărate. Nu-i ceva care să mă deranjeze foarte tare, am fost în multe excursii cu bani puţini şi sunt obişnuită să mă întind cât îmi este plapuma. E mai bine, oricum, decât să stai acasă jinduind după alte locuri.

Două săptămâni şi jumătate prin Rusia, ţările baltice, Minsk şi Kiev m-au costat 800 de Euro. Iniţial vroiam chiar să mă rezum la 700 de Euro, dar nu am reuşit şi nici nu m-am străduit foarte tare să reuşesc.

Partea bună la călătoriile din ziua de azi e că poţi să ştii dinainte cu destul de mare exactitate cât te va costa un voiaj – o mare parte din cheltuieli au fost făcute înainte de a pune piciorul în tren pentru că mi-am cumpărat biletele online: cel de tren Moscova – Sankt Petersburg, cele de feribot şi de autocar, biletul de intrare la Hermitage. Cheltuielile cu vizele evident că tot înainte le-am făcut, iar cazările şi restul biletelor de tren ştiam dinainte cât costă, căci le-am rezervat cu câteva luni înainte de plecare (hostelurile) sau mă informasem de pe net (biletele Bucureşti-Moscova, Vilnius-Minsk-Kiev-Bucureşti). Cam aşa arată planul de bătaie pentru călătoria de astă vară, tabel pe care îl păzeam ca pe ochii din cap ca nu cumva să mă încurc în sosiri/plecări, ore de plecare, traseu, etc.:

O dată ştiută suma pentru transport-cazare-alte cheltuieli mai adaug la ea o sumă pentru mâncare-transport local-diverse. Nu rezerv niciodată mulţi bani pentru mâncare – cu 5 Euro pe zi pot mânca micul dejun, prânzul şi cina într-o capitală europeană şi nu mă refer la un pachet de grisine, ci la chestii luate din supermarket, gen ciabatta şi camembert (în toate ţările europene găseşti mărci super ieftine de ceva bun), iaurturi, avocado, biscuiţi. Apă, dacă găsesc la cişmea sau la chiuvetă, iau de acolo, ce mare scofală? Prin Rusia şi ţările baltice preţurile sunt oricum mai mici decât în vestul Europei, de exemplu în Vilnius o caserolă medie de salată cu de toate costa echivalentul a 1,30 Euro, iar un iaurt 58 de cenţi. În Riga şi Tallin am cheltuit echivalentul a 3,50 Euro pe mâncare pe zi. Şi-am mâncat şi îngheţată şi pepene şi n-am murit niciodată de foame. Asta nu înseamnă că propovăduiesc tuturor să călătorească aşa, ci doar că se poate şi aşa şi nu-ţi trebuie averi ca să vezi lumea.

Despre bugetul din Rusia am mai scris, aşa că hai să iau la rând cazările din ţările baltice:

Tallinn: Hostel Vana Tom, 11.50 Euro pe noapte, camere separate pentru fete/băieţi. E central, în zona veche a oraşului ceea ce este un dezavantaj – toată noaptea îi auzi sporovăind pe petrecăreţii de afară (şi e plin de baruri şi cafenele în centrul istoric din Tallinn!). Camere ok, recepţioner 24 de ore, bucătărie şi baie la comun. Internetul nu era gratis şi n-aveau nicio “lounge area” în care să te relaxezi după o zi de alergătură.

Riga: Central Hostel. Foarte-foarte mişto, recomand din toată inima. E aproape de gară, situat la etajul unei clădiri vechi (două apartamente pe un etaj), camere foarte curate, colorate, personal foarte drăguţ, internet gratis, ceai, bomboane pe pernă (asta chiar n-am mai văzut prin hosteluri), băile sunt pentru o persoană şi comune. 9 Euro pe noapte. Singurul dezavantaj e la camerele cu vedere la stradă, când trece tramvaiul vibrează şi pereţii şi patul. Ciudat.

Vilnius: Hostelgate, chiar în zona veche a oraşului, e o vilă cu etaj şi curte mare, la parter e bucătăria şi “living-ul”, sus sunt camerele mixte. Băi separate pe etaj, internet gratis, filme pe DVD, ceai şi ocazia de a cunoaşte oameni veniţi din toate colţurile lumii. 13 Euro pe noapte, mai “scump”.

Cash sau card?

Pentru că am trecut prin şapte ţări din care doar 2 erau pe Euro (Finlanda şi Estonia), aveam bani atât cash cât şi pe card cu care vroiam să plătesc în ţările baltice ca să nu mai stau să schimb de fiecare dată în LTL, LVL şi ce mai au ei pe acolo. Bun şi-aşa, dar am constatat că atunci când ai puţini bani e foarte greu să urmăreşti cheltuielile făcute cu cardul. În plus mai sunt taxele acelea de conversie valutară, aşa că nu m-am mirat foarte tare când, în Vilnius, cardul meu a rămas gol. Poate de asta în excursiile mai scurte plec numai cu cash, că ştiu exact cât mai am şi nu depăşesc bugetul pe care mi l-am stabilit.

Am văzut la unii turişti nişte chestii oribile, un soi de portofel pe care ţi-l pui pe talie, pe sub tricou, că nu înţelegeam de ce îşi ridicau toţi tricourile când dădeau să plătească o îngheţată. Eu mi-am luat cu mine o poşetuţă din aia mică pe care ţi-o arunci după gât şi-mi ţineam paşaportul şi banii acolo, şi-n alta mai largă aveam aparatul foto şi ce mai aveam nevoie în ziua respectivă. Ca bagaj am avut un rucsac de mărime medie, când cari ceva în spate fiecare kilogram contează şi mai mult de câteva tricouri şi o rochie n-am avut nevoie. Nu mi s-a furat niciodată nimic, nici la hostel, nici în altă parte, dar am pierdut pe stradă nişte chestii neesenţiale precum capacul de la obiectivul foto.

Cum e să pleci singură într-o călătorie din asta?

Foarte-foarte tare, ceva ce trebuie să încerc din nou. Mi-a fost şi frică, m-am şi panicat cel puţin o dată, am fost şi ruptă de oboseală sau de somn, era să pierd feribotul spre Helsinki, să ratez autocarul spre Vilnius, am dormit şi-n gară, şi pe tren, dar asta înseamnă să călătoreşti – laşi colţişorul tău confortabil şi sigur, îţi iei inima-n dinţi şi ieşi în lume s-o cunoşti singur, fără proptele gen “tur organizat” şi all inclusive. E cu totul altceva să mergi de capul tău printr-un oraş decât cuminte în spatele unui ghid, e altceva să iei un tren local decât autocarul unei agenţii: mai autentic, mai inconfortabil, mai ieftin, mai dificil, dar gândiţi-vă întotdeauna că localnicii trebuie să călătorească şi ei cumva din punctul A în punctul B, şi dacă ei pot, puteţi şi voi. Şi ei trebuie să-şi cumpere mâncarea de undeva, nu mănâncă toată ziua la restaurant, şi ei sunt oameni la fel ca voi şi nu te aşteaptă nimeni la colţ de stradă să-ţi dea în cap doar pentru că tu eşti din altă ţară. Dimpotrivă, o să fiţi uimiţi cât de mult te pot ajuta nişte străini care nu te-au văzut niciodată în viaţa lor şi care n-au nicio “obligaţie” faţă de tine.

Încercaţi să nu ajungeţi ca acei turişti care “vizionează” obiective turistice pe fast forward şi care măsoară succesul unei călătorii după criteriul confortului şi al asemănării cu “acasă”; care strâmbă din nas din te miri ce şi nu-s curioşi să vadă, să asculte, să înţeleagă. Nu lăsaţi călătoriile pentru când veţi fi pensionari – o să fiţi mai blazaţi, mai obosiţi, mai indiferenţi.

Călătoriţi! Faceţi asta cât sunteţi tineri şi un pic mai inconştienţi, prea multă socoteală de acasă strică, începi să-ţi spui fie că nu se poate sau că nu se merită, fie că e prea scump sau prea departe, eventual mai vin şi X şi Y şi te sfătuiesc “de bine” să stai acasă că cine ştie ce mai păţeşti “pe acolo”, că a citit/auzit/văzut el ce a păţit cutare, că a fost el “acolo” şi nu e nimic de văzut.

Nu! Dacă vă trage aţa în cine ştie ce colţ de lume, duceţi-vă acolo. Oricât de banal i s-ar părea cuiva, pentru voi s-ar putea să fie o revelaţie. Nu există loc/ţară/oraş urât sau plictisitor, care să nu merite drumul până acolo, unde să nu găseşti cel puţin un lucru interesant de văzut sau făcut! Fiţi curajoşi, lumea este atât de mare şi incredibil de diversă şi tare mi-e că n-avem parte decât de-o viaţă, una singură, la dispoziţie…