Irlanda – note de încheiere

Presupun că ar trebui să vorbesc şi despre bani, cât costă una şi alta, unde am dormit, ce am mâncat, mă rog, aceste lucruri neinteresante fără de care nu se poate nici măcar în călătorii. 3 zile în Irlanda, în şi pe lângă Dublin, au costat 130 de Euro.

Bilet de avion cumpărat prin septembrie la Blue Air: sub 50 Euro.

Cazare pentru 3 nopţi în Abraham House Hostel: 40 de Euro. Avantaje: e central, fix lângă O’Connel Street, ieftin, camerele sunt renovate recent şi au baie, mic dejun generos inclus în preţ. Dezavantaje: copiii de la recepţie sunt fie tot timpul cu capul în nori, fie nu foarte inteligenţi. Am avut plăcerea ca în a doua seară să găsesc camera goală şi bagajul dispărut (era la recepţie) şi am intrat în fibrilaţii pentru că m-au pus să scotocesc în luggage room (repet, bagajul era la recepţie), să pun o mie de întrebări până ne-am lămurit că da, bagajul era la recepţie.

Motivul acestor mutări de lucruri: fusese o mică inundaţie în baie şi se udase mocheta, locatarii au fost evacuaţi. Ulterior am găsit în bagaj o grămadă de chestii care nu îmi aparţineau, cum ar fi o sticlă neîncepută de vodcă, cumpărată, probabil, de franţuzoaicele care îmi fuseseră colege de cameră o noapte. Sticla am lăsat-o moştenire altor amatori de tării irlandeze. A, şi mi-au dat o cheie greşită; le-am explicat de vreo 10 ori că nu funcţionează, i-am rugat să o schimbe; când m-am întors mi-au dat exact aceeaşi cheie, între timp venise altcineva la fel de inteligent la recepţie şi, evident, habar n-avea de nimic. Aşa că recomand acest hostel doar celor cu nervii tari.

Transfer aeroport-oraş: 10 Euro dus-întors. Au un singur aeroport, n-ai cum să te rătăceşti.

Bilete tren DART prin regiune: 16 Euro toate. Sunt mai multe staţii de tren în Dublin, eu am plecat tot timpul din Connoly, care era foarte aproape de hostel.

Ce-a mai rămas s-a dus pe apă şi mâncare (un sandvici 3-5 euro). N-am făcut shopping, n-am intrat în muzee, n-am luat autobuzul prin Dublin. Îmi fixasem mai demult să nu depăşesc o anumită sumă şi m-am ţinut de ea, deşi tare mi-ar fi plăcut să îmi fac de cap pe acolo şi să-mi iau toate fleacurile posibile. Mi-am permis un singur lux, un ceai în Howth când se pornise o ploaie urâcioasă şi începusem să îngheţ de frig.

Naţia românească soră şi prietenă a Irlandei: mulţi; pe o singură stradă din Dublin am ochit două alimentare româneşti (una ardelenească şi una Transilvania, parcă). Erau români şi-n Howth, şi-n Malahide, probabil nu numai acolo.

Limba: se vorbeşte engleza, dar plăcuţele şi anunţurile sunt bilingve. Nu ştiu dacă se vorbeşte irlandeza în familie, ar fi interesant de ştiut, până la urmă, cine le vorbeşte limba.

Pe scurt, dacă vă place combinaţia de peisaj verde, mare şi castele, dar Marea Britanie vi se pare prea scumpă (e mult mai scumpă), mergeţi în Irlanda. Sunt preţuri mici, locuri frumoase, oameni mişto. Numai vremea e cam capricioasă, dar n-o ţine foarte mult, iar când străluceşte soarele te simţi ca-n rai :)

Şi planificaţi, planificaţi, planificaţi. Cu şase luni înainte, cu un an, nu contează.