Mă așteptam la mai multe de la orășelul acesta, am, poate, o nostalgie a orășelelor de provincie din moment ce m-am născut și am copilărit într-unul. Este o lume întreagă acolo, în slow-motion, trebuie doar să o vezi, să o asculți. Dar pentru asta, tu, mereu grăbit, trebuie să îți încetinești un pic ritmul: al pașilor, al inimii.
Citește mai departe»
Am petrecut foarte puțin timp în Londra în această a treia vizită acolo – câteva ore între un check-out și un transfer la aeroport, dacă nu socotim orele în care am mers cu metroul sau cel în care am dormit între două excursii. Uitasem, deci, de ce îmi cumpărasem biletul ăsta de avion și ce vrusesem de la călătoria asta înainte de toate. Însă când am ajuns la Waterloo Bridge, în dimineața aceea de luni, mi-am adus brusc aminte. Vrusesem să petrec câteva zile în Londra, să mă plimb, să iau muzeele la rând, să mănânc fish and chips, să mă rătăcesc prin cartierele mai puțin cunoscute și, eventual, să mă feresc de ploaie. Atât doar.
Citește mai departe»
Stânci ascuţite pe care cresc, aplecaţi, nişte brazi verde închis, un cer plumburiu deasupra şi prăpăstii adânci după fiecare cotitură. Un munte dur în jurul cărui şerpuieşte şoseaua de la Marbella la Ronda, viraje nesfârşite, ameţeală, pustietate. Un peisaj care mi-a intrat în suflet şi a rămas acolo.
Citește mai departe»
Până acum câteva săptămâni nu fusesem niciodată la cetatea ţărănească Râșnov. Mă mulțumisem să o privesc de jos, când fusesem la Bran, să citesc despre ea și să-mi propun să ajung cât de curând și pe acolo. Apoi, într-o zi, la întoarcerea din Moieciu am propus dintr-o dată să ne oprim și la cetate – era în drum și părea să fie și timp, și vreme bună. La ”Rosenau”, atunci!
Citește mai departe»
La mică distanță de Câmpulung Muscel se găsește Barajul Râușor și lacul de acumulare cu același nume. Am ajuns acolo la sfârșit de martie și, deși drumul era presărat cu brândușe ce formau pajiști întregi de culoare mov, acolo sus am găsit lacul înghețat bocnă, o dovadă a iernii năprasnice prin care trecusem.
Citește mai departe»
Bath a fost o alegere de ultim moment, o clipă de inspiraţie pentru care m-am felicitat mai apoi, în duminica rece în care m-am plimbat pe acolo. Căci Bath le are pe toate: o istorie care se întinde până la celţi, bretoni şi romani, un izvor termal (unul dintre puținele izvoare termale din Marea Britanie, de altfel), arhitectură georgiană, un peisaj liniştitor de coline blânde şi un pod precum cel din Florenţa sub care râul Avon se prăbuşeşte năvalnic peste câteva trepte construite în albia sa. Nu degeaba este Bath UNESCO World Heritage Site încă din anul 1987.
Citește mai departe»
Sunt locuri pe care întâi le visezi și-ți dorești sa ajungi la ele și altele peste care dai din întâmplare, trăind încă o dată bucuria copilărească de a descoperi ceva nou și nemaivăzut. Unul dintre locurile de care eu nu auzisem niciodată până în urmă cu câteva zile este satul Racoș din județul Brașov, la ”granița” cu ținutul secuiesc.
Citește mai departe»
După ce acum doi ani am vizitat Cambridge, anul acesta a venit timpul să vizitez celălalt faimos oraș universitar din Anglia – Oxford. Între cele două localități există o veche (și tradițională) rivalitate, așa că eram curioasă să văd care dintre ele este – din punctul de vedere al unui călător grăbit – câștigător la capitolul ”atractivitate”. Și am aflat…
Citește mai departe»
Când am ajuns prima dată la Corbii de Piatră, acum 5 ani de zile, am fost pe loc fermecată: nu mai văzusem niciodată aşa ceva şi nici nu-mi imaginasem că astfel de locuri, parcă rupte din poveşti, există la noi în ţară. În plus, ca să fie lucrurile şi mai memorabile, primăvara era în toi, cu aerul acela dulceag de flori proaspete, iar sentimentul fericit al unui nou început nu m-a părăsit nicio clipă.
Citește mai departe»
La 10 km de Câmpulung Muscel se găseşte o mănăstire rupestră cu o istorie învăluită în legendă şi o icoană despre care se spune că face minuni: mănăstirea Nămăeşti.
Citește mai departe»
Recent Comments