În fiecare an, în lunile iulie şi august, în Siena se organizează Il Palio, o cursă de cai care durează câteva minute şi strânge în Campo, piaţa centrală în formă de amfiteatru, mii de oameni dornici să o vadă. Chiar dacă nu sunteţi în Siena pe 2 iulie sau pe 16 august nu trebuie să vă pară rău: oraşul medieval este absolut superb şi aglomeraţia din afara sezonului vă va permite să vă plimbaţi prin el în linişte.
Citeşte mai departe»
Dacă ajungi prin Heidelberg trebuie să vezi şi maimuţa cu oglindă în mână – stă de strajă lângă Podul vechi, cu doi şoricei alături, şi se spune că dacă îi atingi degetele te vei întoarce în oraş, dacă atingi oglinda vei avea parte de bunăstare, iar dacă atingi şoriceii – fertilitate.
Citeşte mai departe»
Nu cred să mai fie cineva care n-a auzit de Gaudi sau de asocierea dintre numele lui şi Barcelona, oraşul în care se găsesc cele mai multe lucrări ale sale. A vizita capitala Cataloniei presupune şi o vizită la Sagrada Familia, parcul Güell sau la La Pedrera.
Citeşte mai departe»
Trebuie să fi trecut de zeci de ori pe lângă ruinele mănăstirii Chiajna, cu trenul, mereu în fugă, mereu indiferentă. A trebuit să vină ninsoarea, viscolul şi gerul ca să ajung acolo într-o sâmbătă de ianuarie, împreună cu Bucureştiul meu drag.
Citeşte mai departe»
Imaginaţi-vă că este toamna târziu şi vă începeţi ziua cu o plimbare prin pădure; pe cărare trec pe lângă voi tineri alergând, doamne plimbându-şi căţelul şi oameni care vor să ia o gură de aer curat. În vale se zăreşte oraşul, iar pe la orele 11 încep să bată clopotele, cântând neîntrerupt pentru vreo 15 minute până când te obişnuieşti cu muzica lor şi uiţi să le mai asculţi. Afară sunt 13 grade Celsius, totul este jilav, verde, cu un aer proaspăt de primăvară. Este 1 ianuarie 2012 şi vă aflaţi în Heidelberg, Germania.
Citeşte mai departe»
“There are already more than enough boring towns” se pare că a spus ducele Eberhard Ludwig von Württemberg într-o zi. Ducele care şi-a avut reşedinţa aici a încercat să scape Ludwigsburg de acest păcat al altor oraşe de pretutindeni. Eu cred că a reuşit, Ludwigsburg fiind foarte plăcut pentru o plimbare, chiar şi în mijlocul iernii. E suficient să iei palatele la rând, muzeele din interiorul lor şi domeniile pe care au fost construite – cu spaţii verzi generoase şi animale semi-sălbatice păscând în libertate.
Citeşte mai departe»
Sinaia are multe de oferit, chiar și celor care nu sunt montaniarzi înrăiți. Într-o zi senină puteţi merge până la Cabana Piscul Câinelui și chiar mai departe, până pe vârful Piscul Câinelui.
Citeşte mai departe»
„Nobody goes to Stuttgart”, mi s-a spus când m-am plâns că nu am găsit niciun hostel acolo. Dacă în prima clipă am ridicat o sprânceană la auzul unei afirmaţii atât de categorice, în a doua nu am mai fost aşa de mirată.
Citeşte mai departe»
Mi-am petrecut Anul Nou în sufrageria hostelului din Heidelberg alături de Carmen – proprietara, doi dintre prietenii ei şi o coreeancă din Bruxelles pe nume Moon. Carmen pregătise o salată cu paste (noodle salad, foarte bună), am sporovăit un pic despre călătorii iar la miezul nopţii am ciocnit un pahar cu vin alb şi ne-am urat unul altuia ”Happy New Year!”. A fost bine. Mi-a fost bine.
Citeşte mai departe»
Am fost de mai multe ori la Braşov de-a lungul anilor, dar niciodată n-am apucat să vizitez Cetăţuia. La început nici măcar nu ştiam de existenţa ei, cocoţată pe un deal cum e, cu toate că dealul respectiv este chiar lângă centrul vechi al oraşului. De aceea când am plecat la Braşov de Crăciun mi-am dorit în primul şi în primul rând să urc la Cetate.
Citeşte mai departe»
