Baia de Fier sau Peşterea Muierilor pe care n-am revizitat-o

O dată ajunsă la Baia de Fier am renunţat să vizitez peştera pentru o plimbare fără ţintă prin împrejurimi. Am mai fost pe acolo acum 4 ani şi încă mai am nişte amintiri foarte clare de atunci: copiii care ne făceau cu mâna dintr-un sat de pe lângă Baia de Fier, şirul de brazi de pe lângă strada principală din Novaci, merele roşii care s-au împrăştiat pe sub scaunele din maşină. Eu, mai tânără şi cu părul mai lung şi-o pereche de jeanşi pe care n-o mai am.

Atunci locul mi s-a părut senzaţional, acum strălucirea a început să-i pălească: peisaj bolovănos lunar, pustiu şi pustiit, cu vaci placide păscând şi localnici tăind lemne la baza stâncilor. În sat rufe puse la înmuiat la o cişmea, un set de gâşte sâsâind ca să-şi apere puii pufoşi.

Apoi, pentru că restul grupului a întârziat enorm de mult, am pierdut vremea pe malul însorit al pârâului cu o carte-n mână.

Articole similare

• Kaprun & Salzburg – pe urmele marmotelor
• Prin Ardeal: Băile Bazna
• Viena, capitală imperială
• Budapesta – oraşul reunit de Dunăre
• Praga, “Bohemian rhapsody”