Bella Padova

Când am ajuns în Padova se făcuse deja după-amiază şi străzile fremătau de lume ce ieşise la plimbare. Erau peste tot în centrul vechi şi mai ales în Prato della Valle, cea mai frumoasă piaţă a oraşului, largă, ornată cu un canal mărginit de statui, cu o bazilică cu cupolele profilându-se pe cer. Râul cu nume imposibil – Bacchiglione – înconjoară centrul vechi din toate părţile. Totul e foarte pitoresc: poduri de piatră sau de metal peste braţele râului, case în stil veneţian, străzi înguste ca-n Siena şi la fiecare pas câte o biserică frumoasă sau vreun turn sau o poartă.

Am stat la doi paşi de Prato della Valle şi în fiecare dimineaţă treceam prin piaţa aproape goală în care vânzătorii de legume şi peşte îşi instalau maşinile, prelatele şi tarabele; mergeam pe urmele singurei linii de tramvai din oraş care lega gara de sudul oraşului – dimineţile sunt foarte liniştite în Padova şi miros proaspăt a salcâm înflorit, plimbarea ar fi putut să dureze la nesfârşit şi asta nu m-ar fi necăjit, dar Padova nu e un oraş foarte mare, se poate vizita într-o singură zi şi savura într-a doua. Pe treptele unei bazilici cărămizii din Prato della Valle o şopârliţă verde găsise o bomboană gelatinoasă tot verde şi ronţăia din ea fără grijă, la doi paşi de mine.

Ultima zi, înainte de plecare: o cutie mare cu îngheţată, malul verde al râului, spectacolul unor vaporetto care treceau pe apă şi mult soare. Happiness.

Articole similare

• Kaprun & Salzburg – pe urmele marmotelor
• Prin Ardeal: Băile Bazna
• Viena, capitală imperială
• Budapesta – oraşul reunit de Dunăre
• Praga, “Bohemian rhapsody”