Bellagio, privind Alpii

Bellagio este ca un prora unui vas uriaş care spintecă lacul Como: în spate fâşia de pământ, la stânga şi la dreapta apa lacului, în faţă, hăt departe, Alpii. În vârful cel mai nordic al oraşului, acolo unde pământul se sfârşeşte în favoarea apei, se găseşte un mic parc cu câţiva copaci care în loc de frunze au nişte moaţe ciufulite, trei bănci şi un zid care ascunde o mică radă în care se adăpostesc câteva bărci. Un nene se joacă în parc cu un căţel mic de tot: căţelului i se dă un băţ, se agaţă de el, este ridicat, bătrânul râde şi căţelul o ia de la capăt, voios.

Bellagio este un orăşel destul de mic, o “comună” cu câteva hoteluri în care turiştii se pot izola departe de zbuciumul vieţii cotidiene. Sâmbătă fiind, majoritatea magazinelor erau închise, italienii fiind un popor care îşi respectă zilele de odihnă, siesta şi serile. Decât să te plimbi bezmetic pe străzi, mai bine te opreşti o clipă în parcul cel mic şi te joci cu un căţel (if any), citeşti o carte, te uiţi la Alpi…

Articole similare

• Kaprun & Salzburg – pe urmele marmotelor
• Prin Ardeal: Băile Bazna
• Viena, capitală imperială
• Budapesta – oraşul reunit de Dunăre
• Praga, “Bohemian rhapsody”