03
2010Braşov – toamna, în ajun de Paşti
De la Bran am fugit înfrigurată spre Braşov – noroc că hostelul la care aveam cazare se găsea la doi paşi de autogară, pură întâmplare, altfel nu ştiu cum aş fi umblat alte câteva ore prin ploaia măruntă şi rece.
La hostel am reuşit să mă încălzesc cu cafeaua fierbinte şi ţuica oferită de gazde, adormind imediat. Spre seară am avut falsa impresie că a stat ploaia şi am plecat să văd încă o dată oraşul.
Am mai fost în Braşov în mai multe rânduri, dar totdeauna pe fugă sau seara şi nu puteam vedea nimic. Sâmbătă mi-am zis că, de data asta, o să vizitez totul pe îndelete. Atâta doar că nu prea sunt multe de vizitat – Braşovul nu are decât centrul vechi care să merite atenţia, plus, eventual, o plimbare pe Tâmpa. Există o stradă pietonală principală, o piaţă cu porumbei, mai puţin frumoasă decât cea din Sibiu, şi străduţe cu case vechi, tipic ardeleneşti.
Biserica Neagră era închisă, cum e de fiecare dată când trec prin Braşov, strada Sforii nu se lăsa găsită şi m-am învârtit ceva până am dat întâmplător peste ea, am rezistat cu greu să nu mănânc un kurtos kalac, am blestemat ploaia şi am încercat să urc cu telecabina pe Tâmpa. Era închis, dar am avut parte de câteva privelişti frumoase asupra oraşului de sus, de pe deal.
La un moment dat a ieşit însă şi soarele şi parcă n-a mai fost toamnă, ci o timidă primăvară cu flori de magnolii translucide.
