Bruges, un vis de toamnă

Bruges mi-a amintit de Cambridge, cu ale sale canale, bărci, lebede şi raţe, străzi cuminţi pe care circulă biciclişti şi căsuţe ca nişte jucării numai bune de agăţat în pomul de Crăciun. Plimbarea a început pe o ploaie măruntă care s-a oprit pe la prânz, iar pe la ora 2 era deja soare şi senin, de parcă urma să vină primăvara, undeva pe seară. O dată cu vremea frumoasă au venit şi hoardele de turişti la vânătoare de ciocolată belgiană şi instantanee cu turnul din piaţa cea mare.

Până nu demult nu ştiam despre Belgia decât că se vorbeşte limba franceză şi că este ţara lui Hercule Poirot. Al doilea fapt o fi el adevărat, dar primul nu prea – Belgia e o ţară bilingvă şi chiar dacă în Bruxelles se vorbeşte mai mult franceza, cum scoţi nasul de acolo constaţi că flamanda e mai des folosită.

Bruges este capitala Flandrei de Vest, iar centrul său istoric este patrimoniu UNESCO; chiar dacă numele său original, Bryggja, însemna “port”, Bruges a încetat să mai aibă acces la mare undeva prin secolul XII. Au rămas însă canalele care înconjoară centrul istoric, căsuţele vechi, unele din lemn, altele din piatră, catedralele, toate dând oraşului un aer foarte romantic.

E un loc perfect pentru o excursie de o zi – te poţi plimba fie cu caleaşca pe străduţele înguste, fie cu barca pe canale, poţi lua masa în Markt într-unul din bistrourile cu vedere la turnul cel mare, sau poţi, pur şi simplu, să cumperi dantelă sau cutii de ciocolată de toate felurile şi formele posibile. Iar dacă e duminică vei putea asculta clopotele cântând, învăluind oraşul în sunetul lor cristalin.

Ce mai are Bruges de oferit, în afară de magazinele care vând ciocolată belgiană? Asta:

Cum se ajunge acolo: din Bruxelles până la Bruges trenul face o oră, trenurile circulă din jumătate în jumătate de oră.

Articole similare

• Kaprun & Salzburg – pe urmele marmotelor
• Prin Ardeal: Băile Bazna
• Viena, capitală imperială
• Budapesta – oraşul reunit de Dunăre
• Praga, “Bohemian rhapsody”