Jan

30

2012

Cabana Piscul Câinelui din Sinaia

Călătorii  Publicat de / 4 comentarii

Sinaia are multe de oferit, chiar și celor care nu sunt montaniarzi înrăiți. Într-o zi senină puteţi merge până la Cabana Piscul Câinelui și chiar mai departe, până pe vârful Piscul Câinelui.


Pentru cei dornici de o plimbare la munte se poate merge doar până la cabană – este o plimbare ușoară și foarte plăcută în orice anotimp. Într-o duminică de ianuarie, când am fost eu, ningea încet la poalele munților și, până să ajung sus, a ieșit și soarele – strălucitor și rece.

Traseul nu pare a fi foarte popular, poate pentru că la capătul lui nu te așteaptă un castel sau o pârtie, ci o cabană care acum este proprietate privată și, deci, inaccesibilă. Drumul forestier urcă în serpentine şi oferă priveliști frumoase asupra văii acolo unde pădurea deasă permite. Se ajunge sus în aproximativ 40 de minute, cu tot cu pauzele pentru fotografiat, 40 de minute de linişte, acea linişte pe care numai muntele ţi-o oferă.

De la cabană drumul continuă spre vârful Piscul Câinelui. Marcajul rămâne același – punctul albastru, dar urcușul este mult mai abrupt, în special în prima porțiune. Dacă nu sunteți bine echipați e mai bine să nu vă aventurați, mai ales iarna.

Pe munte stratul de zăpadă e gros și te afunzi, în unele locuri, până la genunchi în zăpada neatinsă. Pădurea e tot mai frumoasă, copacii parcă-s mai înalți și trosnesc puternic îndoiți de vânt. Ar fi un peisaj desprins dintr-un basm dacă n-ar fi urcușul care-ți taie răsuflarea și frigul care-ți îngheață degetele și picioarele.

Spre vârf copacii tot mai rari îți permit să privești dincolo de ei, în vale. Vântul e tăios, iar urmele lăsate de oameni din ce în ce mai puține și șterse. Coborând o pantă lină am ajuns într-o poiană având în mijloc un arbore matusalemic și foarte noduros. Atunci am ştiut că am ajuns la capătul drumului din acea zi – mersesem peste două ore de la cabană până la copacul cel mare, privisem iarna la ea acasă și înfruntasem măcar un pic muntele înzăpezit – era timpul să mă întorc acasă. Cândva, la vară, voi continua traseul de unde m-am oprit, până sus, pe vârful Piscul Câinelui care se înalţă la 1658 m.

La coborâre ajung, fără să vreau, chiar în spatele cabanei – un domn de acolo mă poftește să cobor prin curte, ca să nu mai ocolesc. De pe terasă se vede în vale Sinaia, o priveliște asemănătoare cu cea pe care au avut-o membri Societăţii Carpatina Sinaia acum mai bine de un secol când aici era doar un pavilion de lemn unde puteai face o pauză binemeritată la urcare sau la coborâre.

Când mai ajungeţi în Sinaia încercaţi şi acest traseu uşor până la Cabana Piscul Câinelui – sunt și alte locuri de văzut în Sinaia în afară de Castelul Peleș și Cota 2000.

Cum se ajunge acolo: de la gara Sinaia se merge 100 de metri înapoi spre București, se traversează un pod, apoi calea ferată, ajungând astfel pe strada Piscul Câinelui. Drumul continuă tot în direcția București până ajungeți la drumul forestier care urcă la cabană. Marcajul este punctul albastru și, dacă vreți să mergeți până la capăt, puteți ajunge pe vârful Piscul Câinelui.