Como şi lacul său

Încerc să îmi amintesc când am auzit prima dată de lacul Como – să fi fost în Caracatiţa, filmul care mi-a urmat, într-un fel, paşii adolescenţei? Sau cu ocazia morţii lui Versace, când am văzut câteva imagini cu splendida lui vilă, acum vândută rusului Novikov? Lacul Como este unul din acele locuri unde trebuie să ajungi măcar o dată în viaţă, pentru a vedea şi înţelege de ce atâţia oameni iluştri s-au îndrăgostit de el.

Como, un orăşel aflat în punctul cel mai sudic al lacului, reprezintă punctul de plecare pentru o plimbare cu vaporaşul; cursele sunt de mai multe feluri, poţi opta pentru cea mai simplă dintre ele care te învârte pentru o oră în prima porţiune a lacului şi te aduce înapoi la Como, ori poţi face un drum până la Bellagio, aflat cumva în mijlocul lacului, sau poţi merge până la capăt, în punctul cel mai nordic, la Colico.

Am ales, la fel ca majoritatea turiştilor de weekend, să merg la Bellagio. Îmi suna bine ”Bell-agio”, aşa că m-am suit pe vas după ce am constatat, amar, că este unul cu ferestre bine închise şi urma să fac fotografii prin geamul cam murdar.

Dacă din Como lacul se vede ca o promisiune, o dată ajunşi în larg promisiunea se împlineşte în imagini mirifice cu localităţi rupte de lume cocoţate pe creasta muntelui, cu palate construite pe mal şi parcuri aranjate milimetric ce înconjoară proprietăţile. Din când în când ne opream în câte un orăşel – Argegno, Lezzeno, Lenno, Tremezzo – pentru a lua alţi călători. în Lenno Villa del Balbianello este construită pe o mică peninsulă cu o panoramă splendidă asupra lacului; a fost odată mănăstire, cu apariţii faimoase în filme precum Star Wars şi Casino Royale.

Aproape de Bellagio toţi pasagerii vasului îşi sucesc instantaneu capul înspre geamurile din stânga: se zăresc Alpii alb-strălucitori în depărtare. Am ajuns.

Articole similare

• Kaprun & Salzburg – pe urmele marmotelor
• Prin Ardeal: Băile Bazna
• Viena, capitală imperială
• Budapesta – oraşul reunit de Dunăre
• Praga, “Bohemian rhapsody”