Din goana trenului – Dunărea

Dintotdeauna mi-a plăcut Dunărea – aşa cum curge ea între Orşova şi Drobeta Turnu Severin, maiestuoasă şi calmă. Într-o zi, poate chiar anul acesta, voi face o călătorie la Cazanele Dunării şi-o să mă plimb pe îndelete.

Dar până atunci privesc fluviul din tren, de fiecare dată când ajung acasă şi, mai ales, când plec:

Acum exact o săptămână eram în trenul care gonea spre Bucureşti, un tren nou, fără ferestre pe care să le deschizi, nici măcar una. Dar probabil există îngeri păzitori şi pentru fotografii amatori – eram tocmai în ultimul vagon şi chiar la capătul trenului, acolo de unde nu se mai văd decât şinele fugind înapoi, conductorul (o femeie) blocase uşa deschisă şi privea peisajul. şi a lăsat-o aşa, pentru mine, după ce mi-a arătat cum s-o închid şi ce cadre să nu pierd.. Aşa am călătorit eu de la Orşova până la Drobeta Turnu Severin – cu o mână încleştată de bară, cu alta ţinând aparatul, şi balansându-mă dintr-o parte în alta a uşii.

În tren, un copilaş năzdrăvan care îşi scosese din minţi bunicul şi fratele mai mare şi-a descoperit talentele de model observând că îl fotografiez, urcându-se în picioare pe masă – ca să îl pot vedea mai bine.

Şi am ajuns acasă.

Articole similare

• Kaprun & Salzburg – pe urmele marmotelor
• Prin Ardeal: Băile Bazna
• Viena, capitală imperială
• Budapesta – oraşul reunit de Dunăre
• Praga, “Bohemian rhapsody”