From Russia, with love


© Imagemore Co. Ltd./Corbis

Stau aici la hostel, cu o cană fierbinte de ceai lângă mine şi cu laptopul (lor) în faţă, şi mă gândesc ce bună este viaţa câteodată. Să poţi să te plimbi printr-un oraş ca Moscova şi după aia să şezi pe iarbă cu o îngheţată în mână la doi paşi de zidul Kremlinului, să mergi prin Piaţa Roşie unde soldaţii montează o scenă pentru un spectacol care va începe pe 31 august şi să simţi ca deja cunoşti oraşul, că ai mai făcut drumul ăsta de câteva ori şi ştii toate străzile şi pasajele şi clădirile, după aia să te întorci spre “casă” cu soarele bătându-ţi în ochi şi să faci repede baie, să te aşezi undeva şi să citeşti mesaje, postări, nimicuri.

Pentru toate astea merită să înduri şi neplăceri (da, sunt şi d’astea în calatorii), să cheltui bani (care oricum se duc, nu ştiu nici eu unde…), să te enervezi, să-ţi fie teamă (trenul meu a avut 3 ore întârziere, apoi a recuperat o ora şi jumătate şi a ajuns pe la 00.20 în Moscova, iar la 1.30 dimineaţa eram disperată că nu găsesc hostelul).

Azi aş pleca pe acelaşi drum ştiind toate astea, dar nu-i nevoie că mă aşteaptă alte drumuri, alte plăceri şi bucurii, alte necazuri şi iritări, alţi oameni care ba mă enervează, ba mă salvează ori sunt prea buni cu mine. Sper doar să mă ridic la înălţimea aşteptărilor, căci lumea îmi pare câteodată un loc tare fain, în care lucrurile încă au sens…