Aug

13

2011

Helsinki – picnic pe stânci şi raze printre gene

Călătorii  Publicat de / 10 comentarii

După o săptămână de Rusia a fost o uşurare să mă reîntorc în UE. Primul avantaj net faţă de ruşii care stăteau cuminţi la patru cozi lungi pentru controlul paşapoartelor: doar câteva persoane la ghişeul cu steluţe, prin urmare trec ca vântul de control şi mă trezesc afară, lângă piaţa de legume unde parchează feribotul St. Peter Line.

În sfârşit, pot pune întrebări şi sunt înţeleasă, preţurile sunt în Euro şi nu mai trebuie să fac socoteli cât costă fiecare lucru în parte, ţi se oferă informaţii în engleză la tot pasul – ajungi să duci dorul lucrurilor ăstora după un voiaj printr-o ţară non-occidentală, oricât de frumoasă ar fi ea.

În plus, câtă abundenţă în piaţa din Helsinki! De la mormane de fragi la peşte proaspăt şi plante aromatice vândute în ghivece – găseai absolut orice şi era o plăcere să te plimbi pe acolo, chiar dacă nu cumpărai nimic.

N-am văzut aşa un belşug alimentar prin Rusia unde rar de tot găseam vreo piaţă dosită bine de parcă era ceva ruşinos şi unde jumătate dintre produse arătau cel puţin suspect de neatrăgător, spre deosebire de ţările occidentale unde după fiecare colţ dai ba peste vreo piaţă de flori, ba peste una cu legume bio sau pâine făcută în casă.

Mie-mi place atmosfera asta relaxată de târguieli şi căscat gura, totul făcut din plăcere, nu pentru căratul cartofilor şi-a merelor prin mijloace aglomerate de transport.

Fish on the rocks

După ce m-am întors de pe Suomenlinna am luat-o spre catedrala lor albă – simbolul neoficial al oraşului. E locul unde toată lumea se adună pentru fotografii, unde ajung autocarele cu turişti, unde poţi pierde vremea uitându-te la lume. Catedrala e o clădire elegantă în exterior şi surprinzător de simplă în interior; de fapt, poate că lucrul ăsta nu e surprinzător, ci firesc pentru Finlanda.

M-am simţit bine în oraşul ăsta, poate pentru că eram odihnită după noaptea petrecută pe feribot, poate din cauza vremii (soare, cald) aşa cum nu speram să prind în Helsinki unde mă vedeam de fiecare dată îngheţată de frig, înfăşurată bine în şalul călduros; în schimb am avut parte de cea mai perfectă zi de vară de care m-am bucurat plimbându-mă pe străzile oraşului.

Nu, Helsinki nu are atracţii turistice comparabile cu alte capitale europene, dar are un şarm aparte, de urbe civilizată si relaxată. Am prins într-una din pieţe un eveniment organizat de Avon, la care toată lumea ţopăia înconjurată de baloane roz pe ritmuri antrenante de muzică (mişto atmosferă).

Apoi am avut cel mai bun prânz din toată călătoria asta – picnic servit pe nişte stânci crescute în mijlocul oraşului: peştişori mici la grătar, avocado copt şi-o pâine foarte bună, ca o turtă subţire tăiată în două; ca desert iaurt cu fructe. Şi sinceră să fiu am şi moţăit un pic pe stâncile alea ondulate, că prea era cerul senin şi viaţa frumoasă.

Wandering

Mai târziu am luat-o spre mare, pe o plajă cu eternele gâşte nordice care nu ştiu cum se numesc, prin parcuri & alei pe care treceau biciclişti, pe lângă stuf auriu şi-un oraş în mişcare, până la terminalul de ferry unde am eşuat ca o plătică stoarsă de soare şi de oboseală, căci tot timpul am avut rucsacul meu credincios în spate (n-aveam unde să îl las, doar…), aşa că probabil n-am văzut chiar tot oraşul, dar măcar m-am simţit foarte bine acolo.

Iar peştii ăia la grătar erau teribil de delicioşi, încă le duc dorul…