22
2011I’m in love with Verona
Este o dragoste imposibilă. Părinţii noştri s-au opus, ne-au despărţit şi obligat să locuim în ţări străine, departe una de cealaltă: eu într-un decor gri-dâmboviţean, Verona pe malul verde şi tumultuos al lui Adige. A fost o dragoste la a doua vedere; la prima mi-am zis “da, îmi placi, dar lucruri frumoase eu am mai văzut”.
Apoi am mers mai departe până la o apă răcoroasă şi m-am trezit în faţa unei privelişti de vis. N-am apucat să spun decât “wow!”, după care am tăcut, vrăjită. Am traversat un pod de piatră, am coborât pe malul încălzit de soare, am stat, m-am uitat şi nu m-am putut sătura de cele ce le vedeam.
La sfârşit am urcat un deal înalt, până sus, în vârf, ca să pot vedea mai bine Verona, oraş al dragostei şi-al soarelui care îţi picură în vene otrava dulce a frumuseţii. Ai sta lipit de balustrada unui pod cu ochii în depărtare, te-ai face şi tu de piatră doar ca să nu trebuiască să pleci vreodată. Dar clipa vine.
Verona – un oraş în care te poţi simţi iubit (chiar dacă nu eşti), şi nu din pricina Julietei (nu, n-am fost să văd falsul ei balcon), ci pentru că pare a fi fost ridicat doar ca să te bucure pe tine.
M.
M-ai convins sa trec Verona pe lista
. Din Italia eu vroiam sa ajung doar la Napoli, dar acum lungesc un picut lista 
Anca
Si eu am sudul pe lista: Napoli, Sicilia cu Taormina, poate Sardinia si Apulia..
Chiar nu stiu cand o sa termin cu calatoriile astea, mereu am locuri de vazut 
VertAnge
Foarte frumoase imagini! Devin din ce in ce mai nerabdatoare
Anca
Pai mai ai un pic pana in mai
alicee
Seamana cu Pisa, daca faci abstractie de podul de piatra(in Pisa e de beton)
Anca
N-am fost inca in Pisa, de unde nu stiu decat acea imagine faimoasa, cu turnul. Trebuie sa merg pana acolo, sa verific