Jan

26

2012

În trecere prin Stuttgart

Călătorii  Publicat de / 10 comentarii

„Nobody goes to Stuttgart”, mi s-a spus când m-am plâns că nu am găsit niciun hostel acolo. Dacă în prima clipă am ridicat o sprânceană la auzul unei afirmaţii atât de categorice, în a doua nu am mai fost aşa de mirată.


Mă plimbasem prin Stuttgart în prima mea zi în Germania, când îmi rezervasem o zi doar pentru vizitarea oraşului. Aveam planuri măreţe – ghidul Lonely Planet gata printat şi subliniat cu tot ce era demn de văzut într-o zi de vacanţă şi-o vreme bună cu soare cu dinţi. Dar nu după mult timp m-am retras înfrigurată în gară, în aşteptarea trenului pentru Heidelberg: Stuttgart nu-mi oferise ceea ce aşteptasem, adică un centru vechi interesant.

Nu mă înţelegeţi greşit, există în Stuttgart un „schloss”, un muzeu de artă, o stradă pietonală (Königstrasse) cu magazine, cafenele şi copaci cu alură ciudată – ştiţi care, ăia producători de păstăi uriaşe necomestibile. Mai sunt vreo două parcuri, un mini-lac artificial, una-două biserici şi multe dealuri împrăştiate în jur.

Însă dacă ajungeţi întâi în gara centrală din Stuttgart începeţi de acolo vizitarea oraşului urcând până la Aussichtsplatform – este chiar în gară şi intrarea e gratuită. Aşa cum îi zice şi numele Aussichtsplatform e o terasă în vârful unui turn de 10 etaje de unde aveţi o vedere panoramică asupra Stuttgartului. Turmforum se numeşte turnul şi a fost construit ca urmare a proiectului pentru un tren rapid care va lega Parisul de Budapesta, cu trecere prin Stuttgart şi Ulm (din păcate linia nu ajunge până la Bucureşti, deşi distanţa dintre Budapesta şi Bucureşti nu este chiar aşa de mare).

Ca să găsiţi turnul vă uitaţi după ieşirea din gară care are deasupra un ceas uriaş – de acolo se ia liftul până la etajul 9, unde se găseşte un bar, iar mai departe se urcă pe scări. Vederea de sus e grozavă – oraşul e aşezat pe nişte dealuri şi totul se vede foarte bine, inclusiv centrul oraşului care e foarte aproape.

În afară de cele de mai sus mai este muzeul Mercedes-Benz care îi atrage pe pasionaţii de maşini (nu este cazul meu) – se ajunge cu linia de metrou S1, staţia Gottlieb-Daimler Stadion; intrarea este 8 Euro. Tot în Stuttgart se găseşte şi Muzeul Porche, o grădină zoologică, iar dacă aveţi chef de-o plimbare mai lungă puteţi alege Weinwanderweg – sunt două trasee prin viile Stuttgart-ului, trasee care, zice-se, te fac să te crezi undeva departe de oraş.

Chiar dacă atracţiile turistice nu sunt foarte multe, Stuttgart mi s-a părut un oraş plăcut pentru locuit. Are acea tihnă provincială şi un aer curat, cu toate că este un oraş industrial. Cartierele sunt de case-vile cocoţate pe dealuri, cu suficient spaţiu între ele cât să simţi că poţi respira. Iar Pădurea Neagră şi Bavaria sunt la doi paşi, cu toate minunăţiile pe care le ascund.


Cum se ajunge acolo: la Stuttgart se poate zbura cu Blue Air, iar de la aeroport se ajunge în oraş cu metroul, liniile S2 sau S3 – un bilet costă 3,40 Euro. Staţia aeroportului se numeşte Flughafen / Messe şi ca să ajungeţi în centrul oraşului puteţi coborî la gară (Hauptbanhof). Biletele se cumpără de la automate speciale care acceptă atât cash, cât şi carduri.

Transport: metroul acoperă bine tot oraşul, iar unele linii sunt interurbane. Centrul însă poate fi vizitat pe jos fără probleme.

Cazare: dacă vreţi să staţi la hostel veţi avea o surpriză neplăcută – sunt aproape inexistente în Stuttgart. Hoteluri sunt însă suficiente pentru a putea alege ceva pentru buzunarul fiecăruia.