Întoarcere la Mogoşoaia

Am fost ieri la “palat” pentru un mini-picnic ad-hoc, determinat de lipsa de chef de gătit (prin “a găti” a se citi “a încropi o salată”). Nu mai fusesem acolo de prin iarnă când găsisem o atmosferă de poveste, cu zăpadă neatinsă şi cer plumburiu.

În luna septembrie, însă, era plin de oameni ieşiţi la picnic, cu căţel, cu purcel: copii care răcnesc de se aude până la Buftea, bărbaţi care joacă fotbal şi confundă copacul de care te rezemi tu cu stâlpul porţii lor, greu de tot să găseşti un loc liniştit în care să uiţi de agitaţia din oraş.

În plus a trebuit să mă mut de vreo două ori, o dată pentru că mi-era prea frig (la picnic temperatura trebuie să fie perfectă, nici frig să te treacă frisoanele, nici cald să transpiri), a doua oară din pricina unei armate de furnici lângă al căror câmp de luptă mă aşezasem fără să ştiu (dar am aflat rapid, la modul dureros, de existenţa lor).

În sfârşit, în ciuda acestor fleacuri am petrecut câteva ore, să zicem, agreabile, am şi dormit un pic, am citit ceva uşor (al doilea volum din suplimentul S.F., 500 de locuri unice; apropo, luni apare volumul 3, nu îl rataţi), dar poze nu prea am făcut.

Palatul mi s-a părut ciudat de mic şi, în plus, e în renovare şi sluţit de schelele montate), parcul aglomerat, lângă sere fumegau vreo două grătare (picnic fără grătar nu poate!), în clădirea de lângă palat e plin de cafenele…, parcă nu mai îmi place locul, prea e căutat şi vizitat şi fotografiat.

Poate o să mai merg la iarnă, după vreo furtună de zăpadă, să fiu sigură că nu mă întâlnesc cu vreo armată de vizitatori…

Cum se ajunge acolo: pentru cei fără maşină, varianta scurtă e să iei metroul până la staţia 1 Mai şi apoi un maxi-taxi. Varianta lungă e să iei metroul, troleul, autobuzul şi abia la sfârşit un maxi-taxi.

Articole similare

• Kaprun & Salzburg – pe urmele marmotelor
• Prin Ardeal: Băile Bazna
• Viena, capitală imperială
• Budapesta – oraşul reunit de Dunăre
• Praga, “Bohemian rhapsody”