Killiney – rock the rocks!

Am prins un soare strălucitor în Killiney: gara era chiar lângă plajă şi, o dată coborâtă acolo, nu am ştiut ce să fac. În spatele meu oraşul cu multele sale reşedinţe bogate (Bono & Enya, printre alţii). În stânga se zărea ceva ce semăna cu o insulă cu ruine, un turn şi, probabil, faţada unei biserici mici din piatră. Speram totuşi să nu fie o insulă, ci un promontoriu pe care să-l pot vizita; arăta aşa cum îmi imaginam că ar arăta Irlanda: iarbă verde, mare albastră şi câteva ruine ale vechilor celţi. În faţa mea un domn bătrân cu un câine negru a luat-o printre stânci înspre insulă.

Era o zi de duminică, doar câţiva oameni pe plajă şi surprinzător de multă linişte faţă de mai gălăgiosul său vecin, Dún Laoghaire. Stâncile erau mari şi alunecoase, acoperite cu muşchi verde şi fără prea mult spaţiu între ele; domnul în vârstă şi căţelul său s-au descurcat mai bine decât mine şi înaintau uşor în timp ce eu pierdeam timp încercând să găsesc o cale să ajung pe partea cealaltă fără să-mi sucesc vreo gleznă sau să mă ud până la genunchi.

Era acolo o mică plajă şi, lângă ea, o scară până sus şi o construcţie albă cu buburuze roşii pictate. Am stat o vreme încălzindu-mă la soare şi privind marea cu ochii întredeschişi. Nu mi-ar strica nici azi un pic de soare…

Articole similare

• Kaprun & Salzburg – pe urmele marmotelor
• Prin Ardeal: Băile Bazna
• Viena, capitală imperială
• Budapesta – oraşul reunit de Dunăre
• Praga, “Bohemian rhapsody”