11
2011Luxembourg spectaculaire

Luxembourg e un roller coaster de văi înverzite, cu stânci ondulate de care se lipesc şopârlele, vara, căsuţe mici în adâncul văilor pe marginea unui fir de apă, poduri arcuite îndrăzneţ deasupra basee ville.
Din oraşul de sus, după ce (nu) te-ai săturat de panorama spectaculoasă, cobori în oraşul de jos; pe malul pârâului flori sălbăticite, raţe, tihnă de weekend; urci apoi spre nişte ruine (Porte de Trèves) doar ca să cobori imediat o scară spiralată până jos unde ajungi încă o dată pe malul pârâului, printre alte flori; pe partea cealaltă e o mică piaţetă, o biserică, pe malul tău sunt meri cu fructe mici şi verzi, zmeuriş pe malul apei, bondari, câţiva turişti.











Te întorci, urci iar şi ajungi încă o dată la o panoramă de vis de la baza stâncilor. Sus de tot este un pod, altă panoramă, treci podul, ajungi la ruinele castelului lui Siegfried de unde, dacă vrei, poţi coborî ca să ai unde urca iarăşi.









În partea cealaltă a oraşului, după ce ai trecut pe lângă palatul regal, printr-o piaţă cu un târg de weekend cu bunătăţuri de prin toată regiunea (Bretania, Germania, etc.) – brânzeturi, pesto, dulciuri nemţeşti, flori, legume şi plante aromatice, fructe, cărnuri, peşte, dar şi baloane albastre cu ocazia nu ştiu cărui eveniment politic.









După ce mănânci acolo, în piaţă pe o bancă, fructe de mare şi o prăjitură cu căpşuni, după toate astea ajungi iar la o vale în care se găseşte un parc verde, cu pod larg în dreapta, alt pod în stânga, cobori, mergi prin valea aia în care nu se mai aude niciunul din zgomotele oraşului, camuflate bine de verdele abundent din jurul tău, stai pe iarbă, vezi cerul negru venind înfuriat către tine, urci, începe ploaia, tot mai tare până te udă ciuciulete, o iei înapoi spre gară şi până ajungi acolo se opreşte şi ploaia şi soarele iese pe cer ca şi cum nu s-a întâmplat nimic până atunci.










Dacă aş fi un frate Grimm de acolo m-aş inspira, din haute ville şi basse ville, din micul labirint în care te amuzi căutând ieşirea corectă ştiind că, la capătul său, nu te aşteaptă vreun balaur cu 3 capete, ci o altă privelişte de poveste.
Cum se ajunge acolo: dacă nu mergeţi direct cu avionul sau cu maşina, o variantă este să zburaţi cu Wizz Air până la Bruxelles Charleroi. Din Charleroi, chiar din faţa aeroportului, se ia un autocar Flibco care merge până la Luxembourg (face 2 ore şi jumătate, cursele sunt foarte dese) şi apoi mai departe la Metz. Pentru un bilet dus-întors eu am plătit 29 de Euro, dar în funcţie de ora de plecare / retur preţul poate ajunge până la 40/50 Euro. Cum eu am luat-o spre Luxembourg pe la 6 şi ceva dimineaţa am fost singură în tot autocarul – my own private bus to Lux





Claudia Mihaila
Ce fotografii frumoase! Asa ma ia un dor de duca….:)
Anca
Si pe mine si deabia m-am intors
Claudia Mihaila
Adevarul e ca virusul asta e foarte periculos,daca te prinde….nu mai scapi
alicee
Si eu sunt infectata
)) cand am vazut pozele mi s-a desclansat din nou …. visez la urmatoarea destinatie, care ar putea fi Luxenburg
M.
Sunt superbe imaginile, aproape ca imi vine sa mai merg o data
!
Anca
Alicee, go, go, go
E un loc aparte, merita vizitat. Si eu care mi-l imaginam mult mai plat, imagineaza-ti ce surpriza am avut
M, te cred
Gabriela Cimpoca
Splendide fotografii, Anca! Multumesc pentru ca mi-ai dezvaluit, in cateva cuvinte si cateva fotografii frumoase, cate ceva despre LUX!
Mihai
Foarte frumos. Ai prins o vreme superba s-ar zice. Pe podul “nou” ai ajuns (cel rosu)? De acolo puteai face poze la valea Alzettei. Cea de-a doua vale, cea cu parcul verde, se cheama Petrusse (desi pare doar un canal de colectare). Podul respectiv urmeaza sa fie renovat vreo 4 ani, asa ca ai prins ultimele luni de perspectiva. Piata aia se organizeaza la fiecare 2 saptamani, parca, dar o gasesti cam in toate orasele din zona (si-n Fr, si-n Ge, si-n Be am intalnit).
Cazematele (cele de pe podul vechi, apar intr-o poza) pot fi vizitate, mai sunt unele si spre valea Petrusse.
PS: ai ratat soldatul de la Palatul Ducal (si evident vizitarea lui, e deschis pt public doar in iulie si august)
VertAnge
Pare asa frumos! Ma oftic ca l-am ocolit la un moment dat pentru ca ne grabeam. Dar lasa ca se mai iveste ocazia si merg o zi intreaga sa umblu pana imi rup sandalele pe aleile acelea pietruite.
Anca
Gabriela, multumesc
Mihai, ce soldat? Sa stii ca vremea a tinut cu mine in ambele zile si eu stiu ce schimbatoare e prin partile acelea…Am vazut si un pod rosu, nu stiu daca e “cel nou”.
VertAnge, data viitoare nu il mai ocoli
Strasbourg: Petite-France, la graniţa cu Germania | Călătorii imaginare
[...] graniţa cu Germania şi la o aruncătură de băţ de Elveţia şi Luxembourg, te vrăjeşte cu frumuseţea ei, în orice anotimp aţi ajunge [...]