Marea, iarna: Cazinoul din Constanţa

Am plecat spre Constanţa sperând să o găsesc îngheţată, ca acum vreo 10 zile. Nu mai era. Gheaţă din belşug în locurile nepoftite – de exemplu pe trotuare, pe stabilopozi, în suflet poate, dar nici urmă de vreun cristal de gheaţă în Marea Neagră.

Cu toate că prognoza meteo era de-a dreptul optimistă – “mai mult senin”, nu am văzut urmă de rază de soare toată ziua. Am văzut, însă, un acordeonist şi pe asistentul său personal. S-a cântat “Barca pe valuri”, iar pescăruşii au ascultat în linişte înşiraţi pe balustrada îngheţată.

Cazinoul era, de altfel, pustiu şi închis: se renovează. În lipsa unei vizite în interiorul clădirii, te poţi distra cu scrierile de pe pereţi, valurile înspumate şi stabilopozii înveliţi în zahăr.

Marea Neagră, iarna, seamănă mai mult cu marea nordică din romanul lui Iris Murdoch decât cu vreo “ciorbă de Mediterana” pe care Charles Arrowby nu o putea suferi: ţărmuri pustii, câte un rătăcit contemplator şi una două cupluri de îndrăgostiţi, un fotograf zgribulit (eu) şi, eventual, un temerar planorist. Lângă marea rece găseşti nisip îngheţat şi transformat în patinoar pentru pescăruşi, câteva smocuri de ierburi bătute de vânt, valuri care se zdrobesc indiferente de stabilopozi şi … linişte.

Articole similare

• Kaprun & Salzburg – pe urmele marmotelor
• Prin Ardeal: Băile Bazna
• Viena, capitală imperială
• Budapesta – oraşul reunit de Dunăre
• Praga, “Bohemian rhapsody”