05
2009Mediaş, între două trenuri
Cineva mi se plângea de curând că nu există viaţă culturală în Mediaş (forţat fiind să lucreze acolo câteva luni) şi mă gândeam, cu superioritatea bucureşteanului care are destule distracţii la îndemână şi îşi permite să le ignore, eşuând în faţa televizorului, că exagerează - doar trecusem prin Mediaş cu exact un an în urmă, când fusesem la Bazna, şi mi se păruse (zărit în fugă din maşină, preţ de maxim 5 minute) un mic oraş provincial, liniştit, cu o biserică frumoasă, un orăşel în care te poţi odihni, fără să mai ai şi pretenţii culturale.
Am ajuns din nou în Mediaş, între două trenuri, unul care mă aducea de la Sibiu şi altul care urma, după o oră, să mă ducă acasă, în Bucureşti. Întrebarea care s-a pus a fost: ce poţi vedea în Mediaş într-o singură oră?
Ei bine, poţi, de exemplu, urma acest traseu ostenitor: gară – centru (10 minute), centru – biserică (3 minute), învârtit prin jurul bisericii şi căscat gura pentru că biserica era oricum închisă şi cu 3 lacăte încuiate bine la intrare (10 minute, sau 15, depinde de câte ture în jurul bisericii eşti dispus să faci), biserică – centru şi centru – gară în pas mai lent, eventual o oprire de câteva minute în acelaşi “centru” în parcul oraşului. Care oraş?! Pai Mediaş, cum zice şi sigla imensă înfiptă în mijlocul parcului, nu cumva să uiţi că eşti în Mediaş, şi nu în New York sau în vreo altă metropolă de cine ştie unde.
Biserica fortificată Sf. Margareta datează din secolul XV, iar faimosul turn se mai numeşte şi Turnul Trompetiştilor. Se pare că însuşi Vlad Ţepeş a fost o vreme musafirul (forţat) al turnului, după un conflict cu Matei Corvin şi că trompetiştii care dădeau greş la dat alarma erau aruncaţi din turn, fără alte ”second chances” şi gingăşii moderne.
Pentru că nu am apucat să văd chiar tot ce-i de văzut, n-aş vrea să fiu nedreaptă cu micul orăşel: mai sunt şi alte obiective de vizitat, în afară de biserica fortificată, chit că petreceţi în Mediaş o oră, cum am făcut eu, sau mai multe luni (cazul bucureştenilor ghinionişti dependenţi de programul Ateneului: Turnul Forkesch, Turnul Croitorilor, Turnul Clopotelor, Turnul Aurarilor, Turnul Funarilor, Turnul Rotarilor, Turnul Steingasser (după cum se vede sunt multe turnuri în Mediaş, probabil le făcea plăcere să arunce cât mai mulţi trompetişti din turnuri, crescând astfel cererea pentru asemenea construcţii), Casa Gustav Schuster – Dutz, Casa Schuller, Cetatea şi sistemul de apărare, Scara Acoperită.
Am găsit pe site-ul Primăriei din Mediaş o descriere meşteşugită a oraşului: ”Farmecul Mediaşului nu este agresiv, nu te cucereşte din prima clipă. Este nevoie de depărtare şi de perspectivă… şi de clipa de meditaţie, şi de privirea ridicată spre crenelurile luminate noaptea, şi de istoria redescoperită din arhive scrise în limbajul unor alte epoci.” Foarte drăguţ – aş zice chiar că de depărtare şi perspectivă e nevoie în fiece călătorie, fie ea în Mediaş, sau aiurea.
