Moscova, înainte de final

De fiecare dată când mă întreba cineva astă vară unde plec în concediu răspundeam “Rusia”, fără să menţionez ţările baltice, Helsinki, Minsk sau Kiev, căci mi se părea şi mie prea de tot să reuşesc să parcurg tot traseul, fără cine ştie ce averi la îndemână. Replica care venea cu regularitate aproape de fiecare dată era “Moscova e scumpă!”, spusă întotdeauna de oameni care nu fuseseră niciodată la Moscova.

Nu ştiu de unde are oraşul faima asta care îi opreşte pe unii români să viseze la un oraş care e mult mai aproape de noi decât Londra, de exemplu, dar la un moment dat, cotrobăind pe net, am găsit un studiu al unei agenţii internaţionale de voiaj care comparase preţurile celor mai scumpe hoteluri din lume şi ajunsese la concluzia că cele mai scumpe hoteluri sunt cel mai scumpe în Moscova.

Aşa că dacă visaţi să staţi la Ritz-Carlton în Moscova unde cea mai ieftină cameră costă 300 de dolari fără mic dejun inclus atunci puteţi avea o problemă, căci Moscova e în egală măsură un oraş pentru cei foarte bogaţi, dispuşi să îşi lase banii în hotelurile moscovite, magazinele cu mărfuri de lux sau prin restaurantele cele mai bune, dar şi un oraş pentru oamenii obişnuiţi care merg la serviciu cu metroul şi îşi cumpără mâncarea de la magazin.

Un alt posibil impediment este viza. Ea îţi poate da câteva bătăi de cap la început, dar este doar o chestiune de formulare de completat, nu e un impas de netrecut. Am scris despre cum se obţine viza de Rusia aici, articol care sper să fi folosit măcar cuiva, căci prea am văzut în multe locuri articole care recomandă comandarea scrisorii de invitaţie de la nu ştiu ce agenţie contra a 30-50 Euro, muuult mai mult decât ăia 19 USD plătiţi de mine.

Am plecat spre Rusia şi spre Moscova fără să mă împiedic de faima ei de oraş scump, nu îmi propuneam nici să fac shopping, nici să mănânc la restaurant, nici să dorm la hotel sau să mă plimb cu taxiul, vroiam doar atât, să văd şi eu Moscova în viaţa asta scurtă, să văd cum arată lumea în ţările din fostul bloc URSS, cum sunt oamenii şi dacă mă descurc de una singură timp de două săptămâni şi jumătate. Călătoria a fost şi un fel de test pentru mine, pentru că îmi doresc să merg tot mai spre est, prin ţări în afara oricăror pachete turistice pentru seniori, şi dacă nu aveam să mă descurc în Rusia, cum aveam să mă descurc altundeva?

Russian rulz!

Trăim cu impresia că lumea aparţine vorbitorilor de limba engleză şi culturii anglosaxone. Complet fals! O singură limbă te poate ajuta prin toate statele din fosta URSS (inclusiv în ţările baltice): rusa. Nu ştii rusă, o să îţi fie foarte greu să comunici cu rusul obişnuit, dar şi cu funcţionarii de la gară, magazin sau mai ştiu eu unde.

Dacă nu ştii rusă învaţă măcar alfabetul chirilic şi câteva cuvinte şi înarmează-te cu un zâmbet, răbdare şi ceva îndrăzneală. Eu am purtat lungi conversaţii cu ruşi, belaruşi, ucraineni fără să ştiu mai mult de 7 cuvinte în rusă, am insistat, am repetat, am vorbit în engleză, ei mi-au răspuns în rusă, prin semne, mi-au zâmbit şi, până la urmă, orice am avut de rezolvat prin ţările astea, am rezolvat.

Am întâlnit din partea ruşilor, şi nu numai, foarte multă bunăvoinţă faţă de un turist care nu se poate exprima în limba lor şi am rămas surprinsă cât de uşor este, totuşi, să te înţelegi cu oameni care vorbesc o altă limbă. Învăţasem şi la facultate că oamenii folosesc comunicarea non-verbală mult mai mult decât cea verbală, dar până nu te afli într-o situaţie ca asta nu realizezi cât de adevărat e. Pentru că turiştii ajung în general la Moscova prin diverse agenţii / pachete turistice şi sunt foarte uşor de recunoscut, mi se întâmpla mai tot timpul să fiu luată drept o localnică şi să mă întrebe ruşi sadea unde e strada cutare sau cât este ora.

Există însă şi ruşi care vorbesc, mai bine sau mai prost, limba engleză: dacă vă găsiţi într-o situaţie în care să vă adresaţi cuiva în engleză, uitaţi-vă după cei de 20 şi ceva de ani, sunt şanse să ştie măcar câteva cuvinte şi să vă înţeleagă.

Chiar dacă nu ştiţi rusă, nu faceţi din asta un obstacol pentru vizitarea unei ţări aşa de fascinante ca Rusia!

Preţuri

Că tot pomenisem de oamenii care cred că Moscova este un oraş scump, ia vedeţi mai jos câteva preţuri în ruble (1 Euro=40 ruble ruseşti): 1 călătorie cu metroul=28 ruble (0.70 Euro), 1 sticlă de apă de ½ l cumpărată într-o zonă turistică=50.5 ruble (1.26 Euro), 1 plimbare cu vaporaşul=400 ruble (10 Euro), cea mai ieftină pâine=18 ruble (0.45 Euro), dar erau şi pâini la 50, 100 sau 200 de ruble, în funcţie de cât de fandosită era; 1 iaurt cu fructe=30 ruble (0.75 Euro), 1 kg mere=120 ruble (3 Euro; ca o paranteză, fructele şi legumele mi s-au părut mult mai scumpe decât la noi), 1 îngheţată mai bună=60 ruble (1.5 Euro), 1 matrioska=cea mai ieftină era la 100 ruble (2.5 euro), dar majoritatea preţurilor începeau de la 250 ruble (6.25 Euro); 1 timbru pentru România=25 ruble (0.6 euro) şi o vedere=20 ruble (0.5 Euro).

Comparaţi apoi preţurile astea cu cele din Europa de Vest şi vedeţi şi voi dacă sunt sau nu mai mari în Moscova. Mie mi se pare că nu.

Cazare

Moscova e un oraş imens cu o ofertă generoasă de cazare. Cel mai mic preţ găsit de mine a fost de 10 Euro pe noapte la Hostel Bananas unde eu m-am simţit foarte bine. Era la 20 de minute de mers pe jos de Piaţa Roşie, aveau internet şi ceai gratis şi fetele de la recepţie vorbeau bine engleza şi te ajutau cu informaţii.

Seara mă recuperam acolo după drumurile lungi încercând să mă loghez pe Facebook unde până la urmă postam de pe email şi citeam mesajele voastre care zău că picau foarte bine, aşa departe cum eram. Colegii mei de cameră erau în general ruşi care nu vorbeau engleză, ce nu mi-a plăcut e că am prins nişte zile în care unii plecau şi alţii se cazau şi asta se făcea pe la ore ori foarte târzii, ori foarte matinale. Dar e hostel, e de aşteptat…

Mâncarea

Pentru cineva care îşi cumpără mâncare de la supermarket ca să mai salveze nişte bănuţi, nu prea mi-a plăcut ce am găsit în Moscova. În general am observat că ruşii pun zahăr în orice: pâinea era prea dulceagă şi foarte uleioasă, de regulă ajungeam să hrănesc porumbeii cu ea, laptele bătut era dulce şi n-am putut să îl mănânc, fructele de mare, care la italieni sunt conservate cu ulei şi oţet, aici pluteau într-o zeamă făcută din apă şi zahăr – oribil, a trebuie să le arunc.

În Moscova, spre deosebire de Sankt Petersburg, am observat ceva ciudat, nu prea erau supermarketuri de cartier, fie găseai magazinaşe mici cu câteva produse de bază, fie supermarketuri luxoase, cu preţuri mai mari, unde găseai de toate. Mâncarea de pe stradă e la fel ca peste tot, patiserie, hot-dog şi pizza, iar la Mac este tot timpul plin, dar am avut ceva dificultăţi să comand (cartofi prăjiţi=cartofen, vă spun… noroc că ştiam să citesc pe ruseşte). Se poate plăti cu cardul cam peste tot, dar e mai bine să întrebaţi, decât să vă treziţi că n-aveţi cu ce achita cumpărăturile. La bancomate e mai simplu, că au meniu şi în engleză.

Organele de ordine

Am ajuns în Moscova destul de speriată de vize, atentate cu bombă, înregistrare la poliţie, etc., de vedeam la început în fiecare poliţist un om de care trebuie să mă feresc să nu cumva să vadă că nu sunt rusoaică. În realitate nimeni nu se sinchiseşte că eşti din altă ţară, de înregistrat mi s-a spus că trebuie doar dacă stau mai mult de 6 zile (într-un oraş sau în ţară? nu m-a lămurit nimeni…), de fotografiat am fotografiat peste tot şi aşa făceau şi ruşii.

Singurul lucru diferit este în gări. Acestea sunt păzite de soldaţi şi la intrare există detectoare de metale, dar am văzut aparatul ciripind o dată şi soldatul n-a făcut decât să se uite după călătorul respectiv. Apropo, ruşii au, de la începutul anului, poliţie în loc de miliţie, dar cică li se permite până în 2012 să folosească vechiul nume de miliţian când se referă la organul de ordine. Aşa, fără supărare…

Orientare şi siguranţa oraşului

Pentru că majoritatea obiectivelor turistice sunt în interiorul ring-ului moscovit (un bulevard care înconjoară zona centrală a oraşului) şi oraşul are multe bulevarde largi care îl secţionează, mi s-a părut uşor să te orientezi în el. Da, auzisem şi eu poveştile unora care s-au plâns că fără ghidul lor rus nu ar fi putut găsi drumul nici până la colţul străzii, dar mie mi s-a părut simplu din prima noapte când am sosit acolo. În zona centrală am văzut chiar indicatoare de străzi atât cu caractere chirilice, cât şi latine. Nu vă bazaţi pe ele, totuşi, cunoaşterea alfabetului chirilic prinde bine în Rusia.

Metrourile circulă până la ora 1 dimineaţa şi acoperă tot oraşul, bulevardele sunt luminate, circulate şi pline de oameni în zona centrală. De fiecare dată când mi-a fost teamă în călătoria asta, am realizat că o adusesem singură de acasă, laolaltă cu diverse prejudecăţi personale, şi că n-am avut, de fapt, motive obiective să mă simt aşa.

Dacă mi-a plăcut în Moscova? O, da, motiv să mai ajung pe acolo cine ştie când, poate când m-oi hotărî să fac transsiberianul :) Aş încerca o vizită şi iarna, dar pentru asta îmi trebuie mai mult curaj. Şi o căciulă mare rusească :)