03
2009Muzeul Astra, Sibiu
Dimineaţa, uitându-mă pe fereastră, am observat că ploua – mărunt, puţin, dar ploua, bad news pentru o fugă până la Muzeul Astra – muzeul satului din Sibiu în care, presupuneam eu, toate aleile vor fi pline de noroi după ploaia de astă-noapte.
Nu cu mult m-au încurajat vorbele unui sibian care mi-a spus, convins că îmi face un serviciu, că nu e nimic de văzut în muzeu, în afara unor case aduse de prin ţară, şi că ar trebui să merg, mai bine, la muzeul armelor de vânătoare, unde aş putea admira, preţ de câteva ore bune, puşti, pistoale şi revolvere. Văzând totuşi că această perspectivă nu pare să mă încânte prea mult, a revenit cu încurajarea că poate ar fi ceva de văzut şi la Astra.
Şi am avut: mori de vânt de toate tipurile şi mărimile, cu sau fără etaj, mori de apă, căsuţe mici ca în poveşti cu acoperişul ca o cuşmă pleoştită peste ochi, case albastre, de la azur până la albastrul electric, curţi pline cu flori, pisici dormind leneş pe câte o prispă, la soare, fântâni, căruţe pictate sau simple, şi o caleaşcă cu un cal alb, care, pentru 60 de lei, te plimba pe aleile muzeului.
În mijloc se găseşte un mic lac, iar undeva, nu am reuşit să văd unde, o vilă unde poţi înnopta pentru o sumă de la 30 la 55 lei patul. Cum o fi să dormi într-un muzeu, să te trezeşti zărind stuful de pe marginea lacului şi morile de vânt şi casele colorate? Nu ştiu, poate voi afla altă dată…
În continuarea muzeului satului se găseşte Gradina Zoologică; animalele par triste, plictisite şi somnolau prin câte un colţ al cuştii. Doar la maimuţe era ceva mai multă activitate: mâncau seminţele aruncate de vizitatori.
Una peste alta, vizita la muzeul Astra a fost cea mai frumoasă parte a zilei de sâmbătă.
