12
2011Muzeul Ermitaj
Ca să închei cu Sankt Petersburg, vă spun că ultima zi am rezervat-o vizitei la Ermitaj. Nu (mai) sunt o mare amatoarea de muzee, mai ales de muzee mari, prin care te învârţi preţ de câteva ceasuri până ameţeşti de oboseală şi prea multe lucruri văzute, dar dintotdeauna mi-am imaginat că dacă ajung vreodată la Sankt Petersburg o să merg şi la Ermitaj. Aveam o imagine idealizată a acestei instituţii, imagine cu care m-am pricopsit prin copilărie, când mă uitam fascinată la imagini din Rusia.
Aşadar, mi-am cumpărat bilet, dar nu oricum, ci online. Ideea era să scap de statul la coadă, aşa că am plătit 17,95 $, mi-am printat chitanţa respectivă şi dis de dimineaţă m-am prezentat la muzeu, din păcate fără să mă informez la ce oră începe programul de vizitare, aşa că m-am aşezat întâi de toate la o coadă care, cu fiecare minut care trecea, lua proporţii din ce în ce mai mari.
Nenea de la poartă nu ştia absolut nimic de biletele online, aşa că previziunea era destul de sumbră. Pe la 10 s-au deschis larg porţile, lumea s-a bulucit către casele de bilete, din fericire eu am alergat spre stânga unde se duceau mai puţini oameni şi am aterizat în fruntea altei cozi uriaşe. Un gardian ne-a anunţat că ora de deschidere a caselor de bilete este 10.30, şi era deabia 10, aşa că toţi am început să ne uităm cu maxim interes la un motan alb-negru care se alinta de fiecare zid care-i ieşea în cale.
În cele din urmă pe la 10.15 îşi face apariţia o tanti de la muzeu care se îndreaptă spre câteva persoane care stăteau la o coadă separată pentru tururi organizate, arunc şi eu un ochi înspre hârtiile lor şi numai ce zăresc un bilet din ăla online de care aveam şi eu şi mă trezesc întrebând ”online tickets?”. Da, zice doamna, şi mă strecor în muzeu cu ceilalţi, mi se verifică identitatea (chitanţa aia online e nominală), o altă doamnă mă aşează fix lângă casa de bilete cu numărul 1, prima la rând, şi după alte câteva minute sunt fericita posesoare a unui bilet pentru Ermitaj.
La 10.30 s-au deschis larg uşile muzeului şi s-au format alte cozi infernale.
Cum e la Hermitage? Păi… frumos, clădirea în sine e minunată, colecţiile bogate şi impresionante, dar aş minţi dacă aş spune că mi-a plăcut. De fapt, singura chestie care mi-a captat interesul a fost o expoziţie de fotografie a Annei Leibovitz: acolo chiar am stat şi m-am uitat la fiecare cadru şi, cu toate că erau fotografii din toate perioadele ei de creaţie, le-am simţit actuale, ca pe ceva la care mă pot raporta.
Pe lângă mine treceau grupuri-grupuri de turişti mânaţi de ghidul lor din galerie în galerie, uitaţi aici portretul lui Caterina cea Mare, dincolo nu mai ştiu ce, nu vă opriţi unde v-ar plăcea să zăboviţi, la 11.45 am un alt grup programat… Am stat vreo două ore în muzeu, m-am rătăcit pe nişte culoare, m-am călcat în picioare cu alţi vizitatori în camerele uneori prea mici şi, până la urmă, am renunţat.
Din ouăle alea Fabergé nu am văzut nici măcar unul, cât de mic, în afară de cele de la magazinul de suveniruri 
Biletul: cumpărat online costă 17,95 $ (echivalentul a 411 ruble) – intrare pentru o zi în care e inclusă şi taxa foto; cumpărat de la casele de bilete costă 400 de ruble pentru străini, iar taxa foto costă alte 200 de ruble. Oricum, de verificat nu se deranjează nimeni să verifice dacă ai plătit taxa aia sau nu, dar măcar cu biletul online nu mai stai la coadă.
Atenţie, pentru asta trebuie să aşteptaţi pe culoarul marcat cu un semn care zice ”Entrance for visitors with tickets and organized groups”.
M.
Nici eu nu sunt mare fan muzee – intotdeauna am considerat, de exemplu, ca Monalisa se uita cu ironie pura la toti pamantenii care se calca in picioare poate-poate ii fac o poza prin geamul de protectie al tabloului – dar, Hermitage este pe lista “must see”
Anca
Cred ca trebuie sa mergi la muzeele astea un pic mai informat – ce sa vezi si ce nu si unde se gasesc lucrurile de interes pt tine, ca sa nu ametesti pe acolo…
M.
Dap, subscriu, asa am facut si eu prima data la Luvru, am mers doar in aripa cu exponate egiptene. Insa a doua oara am fost cu niste prieteni care vroiau sa vada tot
) Am murit de cald, de picioare si la un moment dat era un talmes balmes in capul meu 
Dana
Ma bucur sa descopar prin ochii tai o bucatica de Rusie la care visez de mult timp…
Anca
Dana, iti doresc sa ajungi acolo cat mai curand
Zazuza's Gulaschsuppe
si eu am o fascinatie pentru muzeul asta tot din copilarie, tot de la pozele cu Rusia aduse prin filiera moldoveneasca (naiba stie cum ajungeau la noi, sub forma mai ales a unor colectii de carti postale). de aceea mi-ar fi un pic teama sa il vizitez, nu cumva sa fiu dezamagita. insa din fotografiile tale se arata impresionant!
Anda si Ionut
Noua ni se pare cam scumpa taxa de intrare, chiar daca include si taxa foto (aproximativ 70 ron/pers). Dar chiar daca arta pictata/sculptata nu te-a atras, pentru decorurile, tavanurile si scara aia impresionata – zicem ca a fost o vizita pe cinste.
Te asteptam si pe la noi, pe blogul celor mai frumoase povesti despre Romania: http://hai-la-bord.blogspot.com
Anca
Multumesc de invitatie
Mihaela M
Impresionant..
100 cele mai frumoase muzee ale lumii | Călătorii imaginare
[...] la Galeria Naţională la cele două muzee Tate – Modern şi British. De atunci am ajuns și la Ermitaj, în Sankt Petersburg, și la Guggenheim în Veneția, dar şi la noi acasă, la Muzeul [...]