Aug

11

2011

Oranienbaum (Lomonosov) – piaţă de târguieli şi palat domnesc

Călătorii  Publicat de / 2 comentarii

Pentru că Petergof-ul se poate vizita lejer în jumătate de zi, după amiază am zis să mai văd un palat, maxim două, harta pe care o aveam îmi arăta o mulţime de locuri numai bune de explorat prin zonă.


Oranienbaum, care e la doi paşi de Petergof, părea alegerea logică, aşa că m-am îmbarcat încă o dată în trenul local cu gândul să vizitez palatul Menshikov (Grand Menshikov Palace, a nu se confunda cu palatul Menshikov din Sankt Petersburg), atâta doar că ajungând în gara din Oranienbaum nimeni nu părea să ştie nimic de un asemenea palat.

Nu-i nimic, am luat-o spre piaţa locală care aduce izbitor cu una dintr-un orăşel de provincie românesc cu legumele sale şi mărfurile ieftine aduse de cine ştie unde, am dat o raită pe la biserica localităţii (la intrare eternele cerşetoare) şi apoi am descoperit parcul de care zicea şi-un nene pe Wikipedia cum că ar merita vizitat.

Minunat, plătesc biletul (140 ruble), casieriţa mă întreabă insistent ceva, eu mă gândesc că or avea şi ăştia preţ mai mare pentru turiştii străini şi tac ca melcul, doamna repetă întrebarea, eu mă fac că nu înţeleg, femeia se satură de mine şi-mi dă biletul iar eu mă strecor fericită înăuntru.

Pentru început nimic spectaculos, un parc, un lac cu câteva bărcuţe, copaci, o tarabă de îngheţată cu preţuri mai mari ca-n centrul Moscovei, apoi, deodată, ajung lângă zidul unei construcţii şi trag cu ochiul printre gratii: grădină mare în stil franţuzesc, clădire frumoasă în partea de sus, mulţi muncitori lucrând de zor la aranjarea grădinii – locul pare minunat, atâta doar că nu se poate vizita deocamdată.

Ajungând pe partea cealaltă văd şi multe utilaje, căci clădirea, foarte frumoasă de altfel, fusese într-o stare proastă, dar urma să fie adusă la gloria de altădată. Admirabil, zic eu, că vor să-şi salveze clădirile de la ruină şi uitare.

Mult mai departe în parc (domeniul este imens), găsesc o căsuţă mică roz-pal care fusese complet renovată (The Chinese Palace?!), se mai făceau nişte retuşuri în interior – arăta minunat în soarele verii, pe cărări se turna pietriş, două statui albe împodobeau pajiştea, un mic lac strălucea lângă nişte coloane cu iederă – un loc perfect pentru un picnic sau o carte citită pe iarbă.

Se lucra peste tot în parc şi erau multe clădiri frumoase, unele încă în paragină, dar totuşi fermecătoare. Palatul Menshikov însă nu se arăta nicăieri, habar n-am dacă era cel la care se lucra intens, dacă se ascundea în alt colţ al parcului sau era dincolo de oraş. Am aflat ulterior că programul de renovare se datorează faptului a domeniul a intrat în administraţia Petergof-ului.

Înapoi în oraş mă gândesc că am timp să vizitez şi palatul Kronstadt. Întreb la gară de tren, doamnele sunt un pic nedumerite, în cele din urmă una din ele imită cu două degete un omuleţ care merge pe jos… cum, să merg pe jos până acolo?! Da, da, îmi confirmă ea, şi-mi indică o direcţie vagă.

În sfârşit, o iau înspre mare, pe lângă clădiri care arătau ca nişte cămine de nefamilişti, până ajung într-o parcare de nave: vapoare în stânga, Golful Finlandei în dreapta şi o ploaie de vară deasupra mea.

Oranienbaum se răcoreşte cu bulbuci şi soare filtrat de nori, zona e pustie şi ai senzaţia că ai ajuns la capătul lumii, moment în care realizez cât de tare mă dor picioarele şi cât de obosită sunt. Renunţ la imposibilul Kronstadt, mă întorc la Sankt Petersburg…


Cum se ajunge acolo: cu trenul suburban care leagă Sankt Petersburg de Oranienbaum; de la Petergof la Oranienbaum se fac 5, maxim 10 minute.