Feb

20

2010

Târgoviște, Paştele cailor. La propriu

Călătorii  Publicat de / 2 comentarii

Cum ar fi ca, după câteva luni de iarnă grea şi enervantă, să mergi într-o sâmbătă la Târgovişte să sărbătoreşti Tudoriţa sau Paştele Cailor şi să găseşti acolo, nici mai mult nici mai puţin, decât primăvara! Plină de forţă, solară, caldă, înconjurată de copii în costume populare şi cai împodobiţi, atât de frumoşi, încât aproape că păleşte şi soarele în faţa lor.


După o prognoză meteo pesimistă (ca de obicei), după trezirea la ora 3.30 dimineaţa ca să luăm personalul de la 5.52, după ce am mâncat cea mai veche prăjitură din tot oraşul, am ajuns în cartierul Matei Voievod din Târgovişte. Câteva atelaje erau deja prezente şi gata pentru o şedinţă foto particulară. Primul cal a trebuit totuşi abandonat în viteză – era deosebit de nărăvaş (sau poate doar nervos din cauza concursului?). Invitaţi fiind să gustăm din nişte plăcinte grozave, am aflat, printre îmbucături şi costume populare bulgăreşti, ce este cu acest Paşte al cailor.

Bulgarii din Târgovişte sărbătoresc în fiecare an Konski Veligden sau “Paştele Cailor” în prima sâmbătă din Postul Paştelui, în sâmbăta Sfântului Toader. Conform tradiţiei, această zi este menită să întărească legătura dintre grădinar şi ajutorul său de nădejde, calul. Gospodarii îşi gătesc caii, se gătesc şi ei şi, după o plimbare prin cartier cu toate atelajele, se ţine o slujbă şi toţi caii sunt botezaţi – stăpânul calului primeşte o bucată de pâine pe care o va împărţi apoi cu calul său – simbol al parteneriatului dintre cei doi. Cezar, calul care a tras căruţa în care mă urcasem eu, nu a zis nu când i s-a oferit chifla proaspătă. Căci după ce am fost invitaţi să mâncăm plăcinte, am fost invitaţi şi la o plimbare cu căruţa.

Şi uite aşa m-am plimbat pentru prima dată cu o căruţă trasă de un cal dichisit cu pompoane roşi, prin Târgovişte, într-un lung şir de căruţe trase de cai suri, albi, negri, sub un soare absolut perfect de primăvară. Nu cred că exagerez dacă spun că a fost, probabil, cel mai plăcut moment din tot acest an de până acum.

După plimbare, atelajele au aşteptat liniştite să defileze în faţa juriului. Nu mai e nevoie să spun că Cezar a luat note mari, chiar şi un 10, fiind un cal foarte frumos. După defilare au mai urmat câteva probe, însă trebuie să mărturisesc că nu le-am mai urmărit cu atenţie, de fapt nu le-am mai urmărit deloc pentru că am adormit pe o bancă din părculeţul de lângă căminul cultural (soarele e de vină, prea nu îl văzusem de mult) şi m-am trezit când se terminase totul şi strada era straniu de pustie. Îmi poate spune cineva care a fost calul câştigător anul ăsta?

Târgovişte, ultimul bal

Un oraş de provincie care lâncezeşte înghesuit între blocuri gri şi cartiere cu case şi gospodării închegate. Nu foarte multe de văzut sau făcut, bătrânei jucând şah în parcul central – loc de promenadă pentru domnişoarele oraşului, o vizită la catedrala ortodoxă, o privire aruncată ruinelor dezgropat şi… înapoi la gară pe străduţe pustii şi case în paragină. Farmecul unei urbe de provincie.


Cum se ajunge acolo: Cu trenul în aproximativ o oră şi jumătate.

Când: în prima sâmbătă din Postul Paştelui.