Picnic la Mogoşoaia

Mogoşoaia le are pe toate: un palat brâncovenesc, un muzeu şi expoziţii de artă, lac, flori, parc, linişte.



Pentru nostalgici, însuşi Lenin zace cu nasul în iarbă lângă zidul palatului. Pentru amatorii de plajă, există malul înverzit al lacului. Pentru amatorii de picnicuri se găsesc arbori bătrâni care te primesc cu drag sub coroana lor bogată, cu o carte în mână, aşa cum am făcut eu cu Michael Cunningham, după ce am găsit copacul perfect, copac care s-a dovedit a fi un brad (sau molid?) ciudat, cu crengile aplecate spre pământ formând o umbrelă protectoare şi parfumată.

Nu era foarte multă lume şi, din fericire, nu a trebuit să ascult manele sau să simt miros de grătare prin parcul palatului. Pentru că nu am mai fost de câţiva ani pe acolo, am fost puţin surprinsă (plăcut) să găsesc parcul de alături (pe vremuri doar un teren neîngrijit) foarte frumos aranjat, cu gazon tuns regulamentar şi ronduri de trandafiri. O pasăre mare, gri, a tot zburătăcit din copac în copac la vederea mea.

Am stat, mâncat, moţăit, citit, plimbat şi la un moment dat am plecat alungată de un nor care s-a rupt furtunos azi noapte într-un mic potop. Dar asta n-o să mă împiedice să revin, desigur.



Cum se ajunge la Mogoşoaia: pentru cei fără maşină, varianta scurtă e să iei metroul până la staţia 1 Mai şi apoi un maxi-taxi. Varianta lungă e să iei metroul, troleul, autobuzul şi abia la sfârşit un maxi-taxi.