Plimbare pe Suomenlinna

Mai toţi cei care ajung la Helsinki fac şi-o plimbare pe Suomenlinna, probabil şi pentru că Helsinki nu are o abundenţă de obiective turistice care să te ţină ţintuit pe ţărm. Cum feribotul St. Peter Line trage chiar lângă piaţa de legume a oraşului (a.k.a. market), iar de acolo sunt curse frecvente spre insule, iată-mă şi pe mine cumpărându-mi bilet dus-întors pentru Suomenlinna (4 Euro) şi studiind cu atenţia broşura gratuită.



Din ce am citit ai fi zis că este ditamai grupul de insule cu un traseu serios de parcurs, dar nu vă lăsaţi înşelaţi, fortăreaţa este micuţă, traseul se parcurge rapid şi până să vă dezmeticiţi bine aţi şi ajuns la King’s Gate.

Nu-mi programasem vizita asta, dar cum era o zi perfectă (cald, soare, cum nu speram să prind în Finlanda) şi cum toate insuliţele de lângă Helsinki îmi făceau cu ochiul, am ţinut morţiş să fac această plimbare pe mare. Şi nu mi-a părut rău deloc.

Suomenlinna este UNESCO World Heritage site, un loc foarte bine întreţinut şi plăcut, iar traseul albastru este atât de bine marcat încât să fii orb şi tot n-ai putea să te rătăceşti cu toate indicatoarele alea albastre înfipte în pământ din 5 în 5 metri. Există şi nişte tunuri rămase de cine ştie când, iar pe partea cealaltă a insulei un mic submarin a fost transformat în cafenea. Cum ar veni locul musteşte de istorie pentru amatorii de aşa ceva, dar pe mine m-au interesat mai mult nişte gâşte ciudate pe care le-am întâlnit apoi peste tot în Helsinki.

Şi pentru că am ajuns incredibil de repede la King’s Gate am zis să mă întorc spre vaporaş pe partea cealaltă a insulei, atâta doar că lucrul ăsta nu prea e posibil din cauza proprietăţilor particulare care-ţi blochează accesul, aşa că tot pe traseul marcat a trebuit să mă întorc.

În jur, pe mare, puzderie de bărci cu pânze, pe cer un soare indecent de strălucitor – o zi perfectă, perfectă, şi cel mai nordic punct atins de mine până acum…