Prejmer, prima oprire

Prejmer – ploaie măruntă de toamnă, cu ceruri gri deasupra noastră. După cele 10-15 minute de vizitare a bisericii fortificate (atât cât îţi ia să te învârţi prin curte şi prin biserică), o iau la întâmplare pe una dintre străduţe; case frumoase şi liniştite, o frunză mică ce levitează în faţa ochilor mei, probabil agăţată de firul invizibil al unei pânze de păianjen, un căţel mic şi negru ce aleargă bezmetic şi fericit pe strada pustie.

Pe drum trece o bătrână pedalând pe bicicletă, imagine pe care n-ai s-o vezi prea curând în Bucureşti – iată, îmi zic, ceea ce în alte ţări civilizate este un lucru obişnuit şi comun, ceea ce în Bucureşti se încearcă a se promova ca o alternativă pentru o viaţă mai sănătoasă, adică mersul pe bicicletă, poate fi întâlnit undeva la ţară, pe o uliţă, ca un lucru absolut firesc pentru o femeie la vreo 70 de ani.

Lângă cetate, pe un petec de iarbă verde, nişte căţei se luptă pentru teritoriu – câştigătorul, un câine mare negricios, urcă în autocar de vreo 15 ori la rând şi aşteaptă, încrezător, o bucată de pâine, o firimitură, ceva. Dar uşile se închid şi noi plecăm mai departe…

Articole similare

• Kaprun & Salzburg – pe urmele marmotelor
• Prin Ardeal: Băile Bazna
• Viena, capitală imperială
• Budapesta – oraşul reunit de Dunăre
• Praga, “Bohemian rhapsody”