Pustnicu. Noiembrie

“Trebuie să te întorci întotdeauna într-un loc în care ai mai fost şi care a rămas neschimbat pentru a putea să îţi măsori schimbarea ta. Aceste confruntări periodice cu propriul tău trecut te umplu de stupoare la adresa esenţei timpului şi te aruncă într-o disperare blândă.”

Gabriel Liiceanu, Uşa interzisă

Cred că în ultima vreme am călătorit un pic cam prea mult, e aproape ca un fel de fugă, chiar dacă nu simt că aş fugi de ceva sau de cineva. Cu toate acestea zilele trecute, dând peste pasajul de mai sus, m-am oprit o clipă din fuga mea imaginară şi m-am gândit la aceste cuvinte. Pentru că sâmbătă m-am întors într-un loc în care am fost acum un an de zile, locul renaşterii pasiunii mele fotografice, dacă îi pot zice aşa, căci fotografii făceam şi când eram copil, cu Kodak-ul meu cu burduf şi film alb-negru.

La sfârşitul lui noiembrie 2009 am găsit o pădure Pustnicu învăluită într-o ceaţă groasă, pădurea însăşi luând o culoare maronie, misterioasă, catifelată, ca şi cum se înfăşurase în velur gros. Nu ştiu de ce, dar speram să regăsesc şi anul acesta lumina aceea difuză care plutea peste lac şi cocostârcul fantomatic care îşi luase zborul brusc, luându-mă prin surprindere; nu l-am putut fotografia atunci şi mi-a părut rău, neştiind că unele momente trebuie doar trăite, nu imortalizate.

Cu toate că am ajuns în pădure la aceeaşi oră, aproximativ la aceeaşi dată ca anul trecut, totul arăta diferit. Nu locurile, desigur, acelea nu s-au schimbat aproape deloc, ci esenţa acelei zile care, iată, se evaporase complet şi pentru totdeauna. Câtă naivitate din partea mea să cred că pot regăsi dimineaţa ruginie; sâmbăta asta soarele strălucea pe cer fără nicio urmă de îndoială, pădurea era aurie, foşnitoare, luminoasă, câteva fete făceau jogging prin pădure; nici urmă de ceaţă, de cocostârc, de umbre. Am fost, desigur, dezamăgită că un loc ce mi se păruse o dată tainic mi se înfăţişa acum atât de banal; dar nu mă uitasem cu atenţie, de fapt nu mă uitasem deloc. Am aşteptat astfel să treacă mai multe zile pentru a putea vedea pădurea Pustnicu în noile ei haine de toamnă:

Articole similare

• Kaprun & Salzburg – pe urmele marmotelor
• Prin Ardeal: Băile Bazna
• Viena, capitală imperială
• Budapesta – oraşul reunit de Dunăre
• Praga, “Bohemian rhapsody”