Jun

11

2011

Quand en Belgique, il doit manger des frites

Călătorii  Publicat de / 4 comentarii

Pardonne-moi mon française de baltă, dar după 2 zile beneluxeze măcar atâta lucru să pot ciripi în franţuzeşte (şi asta cu mari eforturi, parol!). Întorcându-mă eu după călătoria mea prin Luxembourg (Mihai, ai avut dreptate, se poate vizita în jumătate de zi), după ce am schimbat aşa: autocar Luxembourg – Charleroi, autobuz Charleroi aeroport – gară, tren Charleroi Sud – Bruxelles Central, am avut brusca revelaţie că musai trebuie să mai merg o dată în Grande Place şi să mănânc un coif din ăla cu cartofi prăjiţi şi după aia să mă târăsc cu ultimele puteri spre patul meu din hostelul ixelez.

Nici nu ştiam câtă dreptate aveam, o fi arătat scurt drumul pe harta mea printată în grabă, dar pe teren Avenue Louise este a dracului de luuungă, iar ca să găsesc strada aia a generalului Jacques a trebuit să străbat jumătate de Bruxelles. Noroc că, prevăzătoare cum sunt, mă alimentasem cu sus-numiţii frites (2,5 euro cornetul) şi un sos dulcişor de tomate. Nu sunt chiar cei mai buni cartofi prăjiţi din lume, dar mâncaţi în Grande Place sunt cu totul şi cu totul altceva, un simbol al înfrăţirii spiritelor francofone din toată lumea şi al mariajului cartofului cu uleiul încins.

Grande Place este, dacă vă întrebaţi cumva, la fel ca întotdeauna: lume multă şi agitată, mulţi turişti asiatici fotografiindu-se te miri unde, mulţi americani, spanioli, cam astea sunt naţiile care umblă fleandura prin toată Europa în loc să stea la ei acasă bine-mersi. A, şi-am dat şi peste o falsă nuntă de epocă cu nuntaşi îmbrăcaţi ca la 1800-1900 cu umbreluţe şi rochii cu crinolină, mustăcioare şi pălării nostime şi oameni amuzându-se de toată tărăşenia.

Da, deci am făcut-o şi pe asta şi prevăd că o să mai ajung de câteva ori pe acolo, prin Bruselas, ca să pot vizita şi restul colţului ăla de lume, ceea ce nu poate decât să îmi facă plăcere de pe acum :)