23
2010Sarea din bucate – Salina Slănic Prahova
După o călătorie de aproximativ 3 minute cu un lift claustrofobic care se bălăngănea de pereţii de sare, ajungi în Salina Prahova şi ai senzaţia că tocmai ai aterizat într-o navă spaţială dintr-un film de Tarkovsky. Crucea luminată, pereţii minerali extrem de înalţi, temperatura constantă şi culorile extraordinare ajută toate la crearea acestei impresii.
În mina Unirea (cea care se poate vizita) sunt 14 încăperi cu pereţi având o înălţime de 54 de metri. Diferenţa de cotă este de 208 metri, iar din mină s-au excavat 2,9 mil. metri cubi de sare gema. Sălile au fost, la rândul lor, amenajate: în Sala Genezei avem busturile lui Traian şi Decebal, dar şi bustul lui Mihai Eminescu. Se pare că a fost începută şi o statuie dedicată lui Nicolae Ceauşescu, dar a venit revoluţia…
În mină temperatura este constantă de-a lungul anului (12 °C) şi, deoarece aerul din salină este bogat în aerosoli, o vreme a fost amenajat un sanatoriu pentru bolnavii de boli respiratorii. La vizita noastră sanatoriul nu mai era, dar puteai vedea copii, mai mici şi mai mari, alergând prin salină sau jucându-se. Probabil de la spitalul din apropiere.
Tavanul este mărginit de balcoane pe care poate circula personalul salinei care verifică integritatea pereţilor. Unele zone considerate instabile sunt interzise publicului. Se pare că Salina Prahova este cea mai mare din Europa, iar începuturile sale se leagă de spătarul Mihai Cantacuzino care a cumpărat în 1685 şi 1694 moşia Slănic. Prima exploatare s-a deschis în anul 1688. Mai multe informaţii despre salină găsiţi aici.
Tot de un Cantacuzino se leagă şi istoria conacului Floreşti, micul Trianon mioritic. Dar asta, într-un episod viitor.
