Scrisoare către mine expediată dintr-un aeroport

Ar fi putut să se numească “trial trip” sau, pur şi simplu, călătorie de recunoaştere. Confirmare a unor impresii anterioare, repetare a unor trăiri, experienţe, într-un context mai lucid.

Călătoria a început ca multe alte călătorii ale mele, adică chinuit. Mi-aş fi dorit să mă fi putut duce la culcare şi a doua zi să mă trezesc, pur şi simplu, în celălalt loc, fără întregul cortegiu al ceremoniilor turistice. Am plecat spre Londra cu o anumită nostalgie, şi, o dată ajunsă, acolo am încercat să înţeleg de unde vine ea. Gânduri, gânduri, gânduri…

Recitesc acum câteva pagini scrise nervos în aeroport – mi se par străine, nu mai ştiu ce vroiam, cu adevărat, să spun. După nenumărate cafele “large size”, două nopţi nedormite, kilometri parcurşi pe jos, cheltuieli poate inutile, dar ale naibii de plăcute, impresii aparent contradictorii, pagini întregi citite din blogul altei persoane care, fără să ştie, m-a însoţit în această călătorie, după privit cu atenţie în jur, ascultat oamenii, după ce mi-a fost rău şi apoi m-am făcut bine, după frig, ploaie, căldură, soare, Green Park, St. James Park, Cambridge, Soho, fish and chips, plimbare cu barca, wi-fi nefuncţional, întâlnire contramandată, shopping, moţăit pe malul însorit al Tamisei, după toate astea nu pot spune decât…da.

PS: revin cu fotografii şi poveşti mai detaliate mai târziu, azi, mâine, când o fi…deocamdată sunt, cum să vă spun, căzută din avion.

Articole similare

• Kaprun & Salzburg – pe urmele marmotelor
• Prin Ardeal: Băile Bazna
• Viena, capitală imperială
• Budapesta – oraşul reunit de Dunăre
• Praga, “Bohemian rhapsody”