02
2009Sibiu, oraşul roz
Mă aflu în Piaţa Mare din Sibiu – e dimineaţă şi peste câteva ore urmează să plec înapoi spre Bucureşti. Fântâna din centrul pieţei (cea care seamănă cu fântâna din Somerset House, Londra, cu jeturi de apă care ţâşnesc spre cer şi dispar doar ca să reapară din nou, ca într-o joacă) a adunat toţi porumbeii însetaţi în mijlocul său, iar pe ceilalţi, pe margine.
De la biserica evanghelică se aude bătând clopotul, iar de la cea greco-romană, orga. Este duminică, o zi superbă, cu soare cum nu am apucat încă să văd în Sibiu, căci zilele trecute a fost frig, umed şi înnorat, cum nu se poate mai rău pentru o scurtă călătorie. Doar la muzeul satului am prins un pic de soare, între o căsuţă albastru deschis şi una albastru-electric.
Sibiul este un oraş micuţ – poţi vizita rapid oraşul vechi, cu Piaţa Mare (la care poţi trage cu ochiul şi printr-un webcam instalat acolo), Piaţa Huet, Piaţa Mică, strada pietonală. De neratat strada zidului care şerpuieşte pe lângă căsuţe vechi, unele datând chiar din secolul XV, dar şi Turnul Sfatului, cu scări extrem de înguste şi spiralate. Intrarea costă doar 2 lei, iar pentru alţi 50 de bani poţi folosi telescopul. Panorama este superbă, ai munţi care se zăresc în depărtare şi oraşul care se întinde la poale, cu Podul Minciunilor încărcat de muşcate.
La Muzeul Bruckental intrarea este 15 lei (pentru colecţia principală, separat se plăteşte pentru colecţia românească); regretul meu este că o (mare) parte din capodoperele muzeului erau plecate în călătorie la Paris (la Muzeul Jacquemart-André), iar în locul lor tronau nişte banale copii.
”It’s a pink city” îmi vine să spun, uitându-mă încă o dată la fotografiile din Sibiu: case zugrăvite în roz palid, ziduri şi acoperişuri cărămizii, muşcate roşii atârnând la ferestre.
