Sighişoara – primăvara, prima zi de Paşti

Sâmbătă seara m-am gândit şi răzgândit de câteva ori în privinţa zilei de duminică – unde să merg, ce să văd / fac? Vroiam mult la Râşnov unde nu putusem ajunge în ziua cu pricina pentru că ploua, iar eu îmi doream mult soare, dar n-aş fi vrut să mai stau prin Braşov încă o după amiază. Vroiam şi la Sighişoara unde îmi propusesem de mult să merg, dar cum să împac şi Râşnov-ul şi cetatea medievală?! Până la urmă, în ultimul ceas, am zis Sighişoara şi atât!

Dimineaţa, la o primă verificare, ziua părea a fi în ordine, ceva brumă, dar fără ploaie. Am luat personalul, un tren curat care s-a hâţânat şi a săltat pe şine de credeam că din clipă în clipă vom deraia. După 3 ore nesfârşit de lungi, am ajuns. Şi din prima clipă când am zărit cetatea, Sighişoara m-a cucerit.

Mi s-a părut, în primul rând, că seamănă cu Salzburg, cu castelul său cocoţat pe un deal, Salzburg-ul din care eu nu am nicio fotografie pentru că rămăsesem fără film. Şi am urcat din nou treptele către cetate, şi scara acoperită, şi sus într-un turn, şi pe jos, pe străzi…

Duminică a fost o zi superbă – soare, cald, linişte şi calm cum numai în anumite locuri găseşti, străzi mai mult goale, pomi înfloriţi şi ziduri medievale. Am luat-o apoi în jos spre un cartier mărginaş în care nu se zărea ţipenie de om pe stradă, doar câte unul-doi bătrânei în poartă. Înapoi spre centru, în parc, am moţăit la soare pe o bancă. O zi perfectă.

Cum se ajunge acolo: cu trenul sau cu maşina, în cazul meu prima variantă, de la Braşov; de la gară pe jos, pe scări până sus, la cetate.

Articole similare

• Kaprun & Salzburg – pe urmele marmotelor
• Prin Ardeal: Băile Bazna
• Viena, capitală imperială
• Budapesta – oraşul reunit de Dunăre
• Praga, “Bohemian rhapsody”