Aug

13

2011

Spre Tallinn, înainte, hai noroc!

Călătorii  Publicat de / 10 comentarii

Călătoria cu feribotul de la Helsinki la Tallinn a fost revelatoare pentru ce se întâmplă pe Marea Baltică între aceste două oraşe. Ştiind că este vorba doar de o traversare de câteva ore mi s-a părut normal să îmi iau bilet ”on deck”, dar mare mi-a fost mirarea când, ajunsă pe vas, i-am văzut pe toţi căutându-şi de zor cabinele. Ok, mi-am zis, poate e un drum obositor în care simţi nevoia să te întinzi un pic.

Apoi, văzând că este ditamai feribotul de 10 etaje, m-a amuzat să găsesc şi-un supermarket – ei, na, te pomeneşti că s-o găsi cineva să-şi cumpere câte una-alta în timpul drumului. Eu am stat cuminte pe puntea însorită, cu soarele pregătindu-se de apus în faţă, încercând să-mi găsesc un loc comod pe banca aceea tare în care se ţin colacii de salvare.

După vreo oră însă am rămas fără apă de băut şi mi-am amintit de celebrul supermarket – uite că se dovedeşte folositor acest stabiliment, până la urmă. Dau să ajung acolo, dar mă lovesc de o forfotă mare de tot, de ziceai că se împarte ceva gratis pe vapor, ceva gratis, bun şi rar. În supermarket buluc de lume, mai ceva ca la sărbătorile de iarnă, deabia am reuşit, cu chiu cu vai, să mă strecor şi eu înăuntru.

De fapt, care era treaba cu supermarketu’ ăsta? Magazinul respectiv, pe jumătate plin cu spirtoase şi pe jumătate cu ciocolată, avea probabil preţuri mult mai mici decât în Finlanda, altfel nu îmi explic disperarea acelor oameni care îşi cumpărau baxuri de vodcă şi de bere, batoane uriaşe de Toblerone şi pungi imense de bomboane.

Toată lumea căra ceva, câte o sticlă gigant de şampanie sau măcar o doză de Cola Cola, ca pradă a călătoriei pe Marea Baltică, după care fiecare, după vârstă şi rezervare, se retrăgea fie pe punte unde punea de-o petrecere gălăgioasă, fie în cabină, pentru ceva intimitate între două sticle de vodcă.

Inutil să spun că n-am găsit în ditamai supermarketul nici măcar o sticluţă cu apă de băut, aşa că m-am întors învinsă (şi însetată) pe punte, între două grupuri de petrecăreţi finlandezi care mai de care mai tatuat, colorat şi inelat prin părţile cartilaginoase ale corpului.

Aproape de Tallinn unii au început-încet să cedeze, se mai loveau de câte un perete, mă mir chiar că n-a căzut nimeni peste bord, mai ales că balustradele nu erau foarte înalte şi oricum nu-i păsa nimănui de siguranţa şi securitatea pasagerilor.

Iar în Tallinn… ei bine despre petrecerile din Tallinn data viitoare, după ce termin şi fotografiile respective de sortat şi puricat :)