28
2011Toscana ardente
Mă uitam zilele trecute la fotografiile din San Gimignano şi mi-am amintit, iar, ce frumos a fost şi ce planuri generoase şi cumva nerealiste îmi făcusem pentru vara aceea. Cum vroiam să stau 3 săptămâni în Toscana şi să văd tot, să ajung şi la San Marino pe drumul de întoarcere, cum îmi făcusem toate rezervările, conştiincioasă şi visătoare cum mă ştiu. Tot speram în nu ştiu ce miracol al finanţelor personale, dar, în cele din urmă, a trebuit să mă recunosc învinsă: urma să am vreo 6 zile de concediu, aşa că am redus drastic traseul şi am vizitat doar Florenţa, Siena şi San Gimignano (plus Bologna, că n-aveam încotro). Cu toate astea a fost minunat, perfect, superbissim 
Cred că devin o persoană foarte nostalgică care savurează lucrurile mai mult la timpul trecut, căci mi-e ciudă că nu mai găsesc vechiul traseu unde-mi notasem tot felul de localităţi de vis pe care nu mi le mai amintesc deloc acum şi nici să scotocesc prin toate cotloanele minţii nu am chef. Dar, în mare, mă gândisem la: Carrara, Lucca, Pisa (în est); triunghiul cu patru laturi format de Florenţa, San Gimignano şi Siena plus Arrezo mai la vest; toată regiunea Val D’Orcia care, se ştie, e zona aia cu o frumuseţe de carte poştală cu chiparoşi singuratici pe câmpii verzi sau arse de soare, cu câte un mic palazzo în ruine la marginea unui drum şerpuit.
În Val D’Orcia se găseşte şi Bagno Vignoni unde Tarkovsky a filmat mai multe scene din Nostalgia (pentru cunoscători – scenele cu piscina romană deasupra căreia plutesc aburi fantomatici); Pienza cu frumoasa sa piaţă centrală; Montepulciano, faimos pentru vinul său, iar la coadă de tot – Grosseto. Totuşi, erau mai multe locuri, vroiam să ajung şi la nişte “terme”, dar şi pe malul mării. Altădată.
Tarkovsky nota în jurnalul său, referitor la Toscana: “breathtaking places, astounding; my perception is becoming blurred”. Of, ce dor mi-e. Vreau să mă întorc într-o zi acolo, pentru o plimbare pe drumuri lăturalnice, dincolo de traseele turistice. Să am timp, să am bani, să am chef. Să merg să văd filme vechi într-un sătuc din ăsta toscan şi să dorm la vreun localnic, să mă înfrupt din brânzeturile tari şi seara să beau vin.
Se poate? Măcar o dată, la nesfârşit…
Liliana
Recomand Giardino dei Tarrochi
http://placerea-de-a-calatori.blogspot.com/2010/10/giardino-dei-tarocchi.html
Tot de prin zonele alea povestite de tine. Si da, si eu m-as intoarce
.
Anca
Draguta gradina
Liliana
Simbolica. Mie mi-a placut la nebunie. Mi se pare ca nu e asa cunoscuta, nu stiu de ce. N-am auzit de ea decat intamplator.
Gabriela Cimpoca
Din pacate, finantele (sau lipsa lor) pun cruce multor visuri. Oricat de cumpatat si de chivernisit ai fi si de lipsit de pretentii, de ele tot ai nevoie.
CristinaC
Anca ce dor mi s-a facut si mie de Toscana…. am fsot in 2007 ultima oara si de atunci tot pe acolo ma visez.
Anca
Gabi, da, dar eu tot nu ma las, chit ca renunt la multe alte lucruri ca sa pot calatori.
Cristina, tie trebuie sa iti si mai dor, din Canada pana in Italia e cale lunga
Liliana
Pana in Toscana e usor/ieftin de ajuns. Traiasca Wizz
Anca
Si Blue, ca m-au dus amandoi acolo
Liliana
De fapt, ai dreptate, ca in Bucuresti merge si Blue. Mi-i recomanzi? Ma manca degetele sa iau un bilet la ei, din Sibiu.
Anca
Da, mi se par mai ok decat Wizz, la care scaunele din avion sunt fixe si te omoara spatele la calatorii mai lungi. Plus ca de-a lungul timpului s-au dovedit mai punctuali si pe unele trasee ei aterizeaza pe aeroporturile principale, nu pe cele pentru low-cost flights (Bruxelles, Bologna, Barcelona).