Apr

24

2011

Veneto mio

Călătorii  Publicat de / 2 comentarii

Azi m-am întors din Italia. Am plecat de la hostel la ora 8 dimineaţa ora locală şi am ajuns acasă la mine în Bucureşti la ora 18 ora locală. Zborul a durat o oră şi zece minute, restul timpului l-am petrecut prin autobuze, metrou, în aeroport, după aeroport, înainte de aeroport.

După numai 3 zile de călătorit am început să mă simt home-sick, visam la patul meu şi la laptopul meu ca la cele mai minunate lucruri de pe pământul ăsta, după care am început să visez la o salată verde, şi am tot visat până am ajuns în România şi mi-am amintit că e prima zi de Paşti şi că probabil toţi zarzavagii sunt la ei acasă petrecând cu un mic, un cârnat şi o palincă tare. Frigiderul meu era aproape gol, iar acum chiar este gol, pentru că m-am întors înfometată, obosită şi nedumerită.

Dooamne, câţi moldoveni sunt prin regiunea Veneto! N-am auzit atâta grai moldovenesc de când am fost ultima dată pi la Suceava, adică acum o căruţă de ani. “Da şie mai faşi?” “Ti pup dulşe” şi dăi tot aşa trei zile în şir. Ai zice că jumătate de Moldova s-a mutat în Italia şi vorbea la telefon cu cealaltă jumătate de acasă.

Dar a fost frumos, am mâncat fructe de mare şi îngheţată pe malul râului Bacchiglione în Padova, am urcat pe Monte Berico în Vicenza, m-am îndrăgostit de Verona şi am fost cam dezamăgită de Chioggia unde am prins şi cea mai friguroasă zi din toată călătoria.

Buona Pasqua a Tutti!