Vicenza – urcând Monte Berico

Nu ştiu dacă e o dovadă de superficialitate au ba, dar în călătoriile mele nu prea reuşesc să stau locului şi să iau la bani foarte mărunţi un singur oraş. Făceam asta pe la începuturi, când aveam răbdarea şi curiozitatea unui novice şi mă plimbam până hăt departe, pe la periferia oraşului.

Acum timpul mi se pare scurt şi lumea prea mare, parcă mă fugăreşte cineva să văd cât mai multe, să văd tot şi să mă odihnesc altădată. Într-o singură zi, dacă mă trezesc de dimineaţă (şi când călătoresc mă trezesc foarte de dimineaţă), pot vedea şi două oraşe. Nu foarte pe fugă, ca sa nu-nţeleg nimic din ce am văzut, ci aleg ceva ce-mi face cu ochiul, îmi las curiozitatea liberă şi nestingherită, şi, după ce m-am lămurit, plec mai departe.

Aşa şi cu Padova, deabia ajunsesem să ne cunoaştem mai bine şi am şi abandonat-o pentru Vicenza şi Verona. Primul dintre ele, care nu-i tocmai ditamai oraşul, are un farmec de urbe liniştită care moţăie la poalele unor dealuri cu clădiri frumoase în vârf. Urci dealul cu un ochi pe priveliştea de jos şi cu altul pe scările care duc la Monte Berico, biserica construită în locul în care se spune că a apărut fecioara Maria.

Urcuşul e greu, dar merită pentru panorama frumoasă asupra oraşului. Apoi cobori, mulţumind Domnului că a inventat gravitaţia şi nu mai trebuie decât să îţi laşi picioarele să coboare singure la vale, şi te sui în trenul spre Verona.

Cum se ajunge acolo: din Padova cu autobuzul, biletul e 2,95 Euro. Atenţie, biletele se pot cumpăra şi de la gară, iar cursa e trecută pe panoul de plecări la platforma PE (platforma exterioară), adică din staţia de autobuz. Sigur, sunt şi trenuri care ajung la Vicenza, dar biletele sunt mai scumpe.

Articole similare

• Kaprun & Salzburg – pe urmele marmotelor
• Prin Ardeal: Băile Bazna
• Viena, capitală imperială
• Budapesta – oraşul reunit de Dunăre
• Praga, “Bohemian rhapsody”