Dec

28

2011

Am mai călătorit un an

Diverse  Publicat de / 11 comentarii

Zilele astea mi-am amenajat un loc al meu pentru scris şi visat (marca Ikea, fireşte): o masă mică, albă, un scaun rotativ tot alb; pe masă stă laptopul negru la care, uneori, tasta Enter refuză să funcţioneze; mai sunt nişte cărţi puse într-un colţ – cărţi de călătorie mai vechi împrumutate de la bibliotecă şi ghidul Peru din care mai citesc uneori, cu toate că scrisul e atââât de mic; pe peretele din faţa mea stă agăţată harta lumii şi la televizor e bătrânul Sherlock Holmes; mâine îşi va face apariţia în decor rucsacul mic şi negru cu care o să mă urc iar, pentru a nu ştiu câta oară, într-un avion.

S-au adunat orele petrecute zburând, călătoriile, amintirile, fotografiile. Le-am înghesuit cum am putut în programul meu de muncă şi timp liber, mi-am investit cam toţi banii disponibili în călătorii mai scurte sau mai lungi şi apoi m-am ocupat cum am ştiut de cutreierat lumea. Mi se întâmplă uneori să realizez ce norocoasă sunt că pot face asta, că am un leac pentru deznădejdile şi urîţeniile ocazionale ale vieţii, că sunt sănătoasă şi rezistentă la oboseală, că am fost ferită de necazuri majore în călătorii sau pe acasă, că uneori e ca şi când cineva veghează să-mi fie bine şi mă scoate, miraculos, din încurcături minore, dar enervante.

Serendipitate. Este darul de a găsi, accidental, lucruri bune sau frumoase. Este un dar pe care unii oameni îl au, iar alţii nu, dar nu pentru că lucrurile acelea bune n-ar fi disponibile tuturor (ele sunt), ci pentru că unii aleg să nu le vadă. Mi s-a întâmplat de multe ori să am parte de asemenea mici coincidenţe neaşteptate şi binefăcătoare, mai ales în timpul călătoriilor: atunci eşti cel mai expus la întâmplări noi, dar şi mai deschis decât de obicei către lumea înconjurătoare. Ai nevoie de ceilalţi şi de încrederea într-o protecţie superioară ca să te întorci cu bine din călătorie, nu ai un „acasă” la care să te întorci seara, liniştit că vei dormi în siguranţă în patul tău, nu ai familia sau prietenii aproape, să te ajute în caz de nevoie, eşti, de multe ori, doar tu şi cu lumea. O lume nouă, necunoscută.

Am fost educaţi să fim neîncrezători şi suspicioşi, părinţii ne-au speriat de mici cu omul negru şi ţiganii care ne fură, televiziunile şi ziarele nu contenesc cu poveştile de groază întâmplate altora, există războaie şi revoluţii, terorismul şi crimele s-au strecurat până în cele mai tihnite locuri, se întâmplă cataclisme naturale imposibil de prevăzut, accidente, furturi, boli, răutăţi mărunte. A fi în lume, oriunde în lume, implică un risc teribil. E iraţional să aştepţi lucruri frumoase de la lumea descrisă mai sus, să fii încrezător în bunătatea ei, dar altă cale nu văd, nu vreau.

Dacă-mi doresc ceva pentru anul următor, în afară de bani, sănătate şi timp (nu neapărat în ordinea asta) ar fi să-mi păstrez darul ăsta de a găsi şi a mi se întâmpla lucruri bune şi frumoase. Să am parte de întâmplări fericite, să-mi iasă în cale o fântână exact atunci când mi-e cel mai sete, să-mi întindă cineva o mână de ajutor atunci când am nevoie şi, mai presus de toate, să am ochi să văd lucrurile astea, să nu trec indiferentă pe lângă ele, să nu le trântesc uşa în nas. Şi după toate astea să mă întorc teafără la masa mea de scris, în colţul meu de acasă, la alte vise, aşteptări şi încercări.

La mulţi ani! Ne recitim la anul :)