24
2012Dorința de a călători
© Galen Rowell/CORBIS
Aceasta-i perioada anului în care mă apucă cel mai tare nostalgiile. Sau dilemele. Sau dorul dorului de ducă – aş vrea să plec undeva, dar aş vrea şi si să stau acasă fără să mă clintesc din loc. Oscilez, aştept, (nu-mi) doresc. Apoi mi se face dor de o seară din aia în care să nu ”fac” nimic, doar să visez cu ochii deschişi la un loc în care să-mi doresc să fiu, ştiind că uneori nu-mi mai doresc să merg nicăieri. Poate doar la cules de ghiocei, dacă aş avea habar unde i-aş putea găsi.
E posibil uneori să îţi piară dorinţa de a călători, lumea pare prea aproape, prea accesibilă, totul ”s-a văzut” deja, toate cărările sunt bătătorite – uite, X a fost deja şi acolo şi dincolo, ce rost mai are să mergi şi tu, ce poţi să mai descoperi acolo unde zeci de mii de turişti au tropăit de zor în ultima jumătate de secol, cel puţin. Unde vrei să mergi în următoarea vacanţă? Vrei în China, poftim ofertă de la compania Z, poftim şi ghidul complet al ţării respective, poftim album foto cu poze lucioase. Vrei locuri ascunse, avem şi locuri ascunse special selectate pentru tine, să le descoperi tu laolaltă cu 10.000 de călători care au cartea respectivă acasă.
Ori poate vrei în Grecia? Avem 500 de oferte personalizate pentru tine. Vrei în Norvegia? Uite bilete super-ieftine aici. În Balcani? Traseul este gata, trebuie doar să te urci în tren. Ai nevoie de bani? Nu-ţi face probleme, îţi dă banca bani, trebuie doar să completezi hârtia asta în două exemplare şi în două zile îi ai în cont. Vrei timp liber, timp pentru tine, timp, cât mai mult timp? Mai greu cu asta, dar rupe şi tu de unde se poate, oricum nişte zile libere pe an tot ai, ce faci cu ele e important.
Mai ai nevoie de ceva ca să te urneşti de acasă? Poftim? ”Dorinţa”? Da’ ştii că eşti fantastică? Ţi-am dat totul – locuri, idei, bani, timp, te-am sfătuit cu ce să te îmbraci, ce să iei de acasă, cu ce să zbori, ţi-am zis cât costă avionul, hotelul, mâncarea, unde găseşti maseur pentru tălpi, cum este vremea, ţi-am arătat poze, filme, ghiduri, cărţi, broşuri şi tot nu-i de ajuns? ”Dorinţa”?! Măcar atâta lucru puteai să faci şi tu – să îţi doreşti.
Liliana
Alchimia dorinţei rămâne încă un mister … se compune şi des-compune după bunul ei plac, ca o fiară neîmblânzită. Apare din haos şi se întoarce tot în haos. Nu-i o damă ce poate fi chemată la comandă, apare când are chef, dispare fără să anunţe.
Anca
Frumos spus…si e valabil pentru orice tip de dorinta, nu doar cea de a calatori :)
Liliana
Şi tu ai scris frumos şi din suflet … se simte!
Ioana@m-v
Recunosc ca pe mine nu ma incearca dileme dintr-astea. Iti doresti si poti, te duci, nu-ti mai doresti sau nu mai poti, nu te duci.
Dorinta de calatorit dispare dintr-o multime de alte motive, nu doar cele enumerate de tine, imi vin in minte cateva: depresie, oboseala sau aparitia unei alte dorinte antagonice. Dorinta de-a nu face nimic, dolce far niente adica. Sau o dorinta ce absoarbe resursele materiale necesare calatoriei: eu, la un moment dat in viata mi-am dorit mai mult o casa, o masina decat sa arunc banii pe calatorii. de ce? pai pentru ca de casa si masina ma bucuram tot timpul, de calatorii doar temporar. si mi se parea mai avantajos sa fiu bucuroasa, multumita tot timpul decat doar din cand in cand cand plecam de-acasa.
Tu, asa cum ai scris, dai impresia ca cineva ar trebui sa se simta vinovat ca i-a disparut sau i s-a diminuat dorinta de-a calatori. Pai e o obligatie asta, calatoritul, sa simti vinovatii? A disparut, foarte bine, a aparut sau o sa apara o alta dorinta. Calatoritul nici nu e o chestie vitala sa nu poti trai fara el, iar ca recreatie, relaxare, cunoastere, crestere sunt multe alte posibilitati si dorinte.
Anca
Nu e vorba de nicio vina (nu simt asa ceva) si nici nu vreau sa spun ca a calatori sa a-ti dori sa calatoresti e o obligatie. Daca ai fi trait vreodata starea pe care am incercat sa o descriu mai sus, ti-ar fi fost mai usor sa intelegi…
Ioana@m-v
Pai ajuta-ma sa inteleg starea asta, chiar daca n-am trait-o. Daca nu-i o obligatie sau o vinovatie, atunci de ce sa spui:”uneori nu-mi doresc sa mai merg nicaieri” in loc de “uneori imi doresc sa raman acasa” si atunci admiti ca ai o noua dorinta, mai puternica decat dorinta de-a pleca si te bucuri de dorinta asta noua.
Daca insa totusi e o vinovatie, una mica-micuta, eu as fi ingaduitoare cu mine, e sfarsit de iarna, soare putin, nivel scazut de energie, chestii de-astea. N-as da nicio importanta, e ceva trecator.
Anca
A vrea nu e acelasi lucru cu a-ti dori. Vreau sa stau acasa pentru ca nu-mi doresc altceva, nu pentru ca imi doresc sa stau acasa. Vreau sa plec din acelasi motiv, sperand sa (re)gasesc o dorinta.
Pe de alta parte imi doresc o casa, dar nu o vreau, asa ca nu fac nimic ca sa o am. Suna contradictoriu? Poate, dar numai la prima vedere.
Vinovatie? Nu inteleg de ce ar trebui sa simt asa ceva… Oricum, ingaduitoare cu mine sunt mai tot timpul, asa ca…
Ioana@m-v
Recunosc, pt. mine “a dori” si “a vrea” sunt sinonime si cred ca niciodata n-am folosit forma “a dori”.
“doresc sa”…mi se pare cumva aiurea sa spun, cumva anemic, nu-mi suna bine. Intotdeauna am “vrut”.
Gata, ma retrag, sunt un om prea simplu pentru asemenea discutii.
Anca
Ioana, mi-e greu sa cred ca dintotdeauna ai vrut lucruri fara sa ti le doresti inainte. Eu vorbesc de un sentiment, nu de exprimarea lui, ca nici eu nu umblu pe strada declarand “vai, imi doresc sa fac aia sau ailalta” sau “doresc sa…”.
Am incercat sa exprim o stare (a mea), evident nu prea mi-a iesit, nu inseamna ca scopul meu in viata e sa calatoresc si ca daca pentru o clipa nu mai imi doresc asta e o mare tragedie…
Delia
Anca, esti chiar fantastica, adir ce scrii:) si ma ia si pe mine din nou dorul de duca:)
Anca
Foarte bine